O comunitate functioneaza ca un stup. Trebuie ca si cei mai putin scoliti, mai batrâni sau mai bolnavi dintre semenii nostri sa duca o viata acceptabila. Daca un membru al comunitatii sufera, asta ii influenteaza negativ si pe ceilalti, iar daca ii va fi bine va imparti binele. Iata, insa, ca unii politicieni simt si reactioneaza anapoda.
Se propun masuri care in mod cert vor imbunatati viata multor persoane, iar ei sar in sus, acuzând ca motivatia este electorala. Ce arata asta? Ca indivizii, ajunsi politicieni nu pentru ca au o vocatie sau pentru ca si-au propus sa salveze natiunea, ci pentru ca isi doresc toate acele privilegii care insotesc, mai ales in perioadele tulburi, Puterea, acesti indivizi, deci, nu pot vedea mai departe de tarcul lor. Isi pot imagina si accepta doar explicatii care au legatura cu destinul lor.
Daca adversarii propun scaderea taxelor sau majorarea veniturilor, asta inseamna un avantaj electoral pentru adversari si mai putine voturi pentru ei. Nu-i preocupa faptul ca pentru sute de mii de familii cresterea veniturilor cu 15 procente ar insemna factura la incalzire pe o luna sau mâncarea pentru o saptamâna.
Cât reprezinta 15 la suta din salariul unui tânar medic sau al unui tânar profesor? De unde sa stie parlamentarul? El este platit cu 15.000 de lei pe luna pentru ca isi stoarce creierul ca noua, românilor, sa ne fie mai bine si se declara foarte stresat de presupunerea ca bugetul de stat nu va putea suporta majorarea salariilor sau taierea taxelor.
E ingrijorat de impovararea tarii tocmai el, care primeste 15.000 de lei in fiecare luna chiar daca nu face nimic pentru ca noi, cei care il intretinem, sa o ducem mai bine. E limpede ca acesti politicieni sunt blocati in propria lacomie: nu se gândesc decât la razboiul lor, la mijloacele lor, la beneficiile lor, fiindu-le cu neputinta sa se imagineze in locul românului care are nevoie de cei 150-170 de lei in plus la salariu.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
