Dragi le-au mai devenit cetatenii, dintr-odata, politicienilor! A tras, oare, Cupidon sageti si i-a induiosat pe toti, si pe cei care au facut politica, si pe cei care nu au facut pâna acum, dar s-au saturat de primii? Te minunezi cum au descoperit, in “precampanie”, ce le lipseste românilor, ce anume ii supara, ce super-alifii si super-solutii sunt potrivite pentru durerile lor!
Acum, in 2016, Gerar, au iesit din hibernare intelectualii si ne avertizeaza ca România lor si a noastra se duce de râpa, batrânii politicieni isi ascut sabiile si aduna ostile, se desfac din cocon larvele inocente si infometate, sperantele Politicii, asteptate 26 de ani, libelule albastre care, cu smerenie si devotament, ne vor sluji si nu ne vor minti. Ies in piata publica, vioi, caci se apropie alegerile locale.
Unii candidati vor fi mai coltosi, altii mai eleganti si mai stapâniti, dar toti vor promite aceleasi lucruri: noi vom avea drepturi, prosperitate, egalitate de sanse, iar ei, raspunderi si insomnii. Reforma pe toata linia.
Am mai auzit asta? Cred ca da. Batalia a inceput, insa va fi mult mai apriga spre primavara. Vedem, zilele acestea, politicieni care povestesc de zeci de ori ce cred despre cartile scrise in detentie de VIP-uri sau despre drama lui Borcea, subiecte de maxima importanta pentru platitorul de taxe. In acest timp, copiii amarâti, “copiii câmpiei”, invata cu sârguinta si iau note mari chiar daca nu au aproape nimic din ce au promis primarii si parlamentarii.
Pe vremuri, in politica intrau oamenii de valoare, dar nu ca sa ia, ci ca sa dea ceva societatii, ca sa-si puna experienta, inteligenta si energia sa lucreze si sa aduca România in rândul tarilor moderne.
Acum, când aflu ca s-au infiintat inca 30 de partide iar alte 40 stau la rând ca sa se inregistreze, nu stiu daca sa ma bucur sau sa plâng. Avem fel de fel de aliante si grupuri: pentru dreptate si progres, pentru România, pentru Cluj etc. Inca nu s-a infiintat “Grupul pentru Moldova”.
Exista macar unul in care putem avea incredere? Parca e prea devreme ca noul contingent sa fi scapat de metehne. Gândindu-ma la “copiii câmpiei”, sper ca macar generatia lor, a celor care sunt, astazi, elevi de gimnaziu sau de liceu, sa ajunga la vârsta maturitatii la convingerea ca este o favoare si o onoare sa-i reprezinte pe români si sa decida pentru tara, prin urmare nu mai e nevoie de alte recompense.
