Politica la mijlocul secolului XIX

0


Unirea de la 1859 a fost facuta de moldoveni. Desi ideea unionista isi facuse loc in ambele principate, greul a fost dus de moldoveni, care au trebuit sa lupte aprig contra uneltirilor imperiilor vecine. Radu Rosetti ne povesteste cum au inceput „ostilitatile” la mijlocul veacului al XIX-lea.

„Pe când m-am trezit eu, ideea Unirii tarilor surori devenise banala în cercul marii boierimi moldovenesti si fusesem deprins sa privesc ca oameni de treaba numai pe acei care se împartaseau de dânsa.

Proclamata de Iordache Catargiu în comitetul de redactare al Regulamentului Organic, ea traise si se dezvoltase în chip mai mult tacit în tot timpul domniei lui Mihalache Sturdza. Acesta, daca prin nimica nu a încurajat-o, dar nici n-a combatut-o în chip serios, desi stia prea bine ca nu putea sa fie decît antipatica pravoslavnicii împaratii, protectoarei în umbra careia era osândit sa domneasca.

În cursul întâiului period al domniei sale, Grigore Ghica, partizan înflacarat al Unirii, nu a putut s-o sprijine pe fata din cauza atotputerniciei de care se bucura în tarile noastre, înainte de razboiul Crimeii, Rusia, care ar fi facut ca oricare manifestare unionista din partea domnului sa fie imediat urmata de cele mai grele urmari pentru el.

S-a multamit deci sa protejeze în chip tacut acea cauza, sfânta pentru dânsul si pentru prietenii sai. Dar imediat ce si-a luat iar în stapînire scaunul în urma retragerii mai mult grabite a rusilor din principate si a ocuparii acestora de catra ostirile austriace, s-a grabit, în chip fatis, sa întemeieze partidul Unirii în Moldova si sa lucreze din rasputeri la sporirea si la întarirea lui. Fara ca sa se îngrijasca de nemultamirea ce aceasta purtare o pricinuia Austriei si Portii, ale caror trupe ocupau principatele, el n-a neglijat nimica pentru ca sa asigure izbânda ideii în care, împreuna cu toti acei ce se împartaseau de dânsa, vedea temelia întregului viitor al neamului nostru.

S-a grabit sa numeasca în toate posturile care puteau sa aiba vro înrâurire în aceasta privinta, barbati tineri, câstigati ideii mântuitoare, fara a se preocupa daca apartin sau nu protipendei, având totodata grija sa curate, pe cât îi era cu putinta, administratia de elementele naravite si învechite de care consulatul rusesc si pasalele corupte din Tarigrad nu-l îngaduise pana atunci sa se mântuie. Si, în aceasta lucrare de curatire, nu a crutat chiar pe acei cu care era înrudit sau încuscrit.

Nemultamirea Austriei si a Portii a fost din cele mai vii când, la întoarcerea lui Grigore Ghica, l-au vazut punându-se în fruntea luptatorilor pentru Unire si pentru aducerea, pe scaunul Principatelor Unite, a unui principe strain, apartinând unei din familiile domnitoare ale Apusului.

Mai ales acea dintai, ale carei ostiri ocupau toata întinderea tarilor noastre, era încredintata ca domnul Moldovei se va multami sa domneasca sub umbra ei, pentru a-i asigura, prin protectia cabinetului de la Viena, reînnoirea puterilor încredintate lui pe sapte ani, care expirau la iulie 1856. Aceasta nemultamire si-a ajuns culmea când austriacii au vazut ca Grigore Ghica, nemultamindu-se sa se puie în fruntea luptatorilor pentru Unire, mai propovaduieste prin grai si prin scris asazarea pe scaunul principatelor astfeli unite a unui domn strain, constitutional si ereditar.

Perspectiva unui stat national român la granitile provinciilor sale locuite de români nu a putut decât sa stârneasca cele mai vii îngrijiri în sufletele conductorilor destinelor monarhiei Habsburgice. Acele pricinuite pasalelor turcesti nu au fost întru nimica mai mici, caci la îngrijirile politice se adaugeau acele ale intereselor lor materiale.

Unirea principatelor sub un domn strain ereditar avea fara îndoiala sa deie acestor tari un neasamanat spor de vaza, de putere si de neatârnare. Apoi statornicia adusa scaunului domnesc prin ereditatea, vaza si protectia de afara de care avea sa se bucure vlastarul unei dinastii domnitoare înrudit cu suveranii stând pe tronurile europene nu puteau decât sa puie, foarte curând si pe veci, capat foloaselor ilicite realizate de cei cu influenta în Stambul prin vecinicile schimbari de domni si amenintari de schimbari, prin nesfârsitele intrigi în mijlocul carora îsi urmau cu greu drumul nenorocitii nostri domni, scosi si pusi în scaun, când de intriga rusasca, când de acea turceasca, când de acele ale concurentilor din tara si din Fanar”.

Radu Rosetti



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ