Dupa doua razboaie mondiale, dupa Hiroshima si Nagasaki, dupa ruine, foamete si mizerie, omenirea a simtit nevoia de a trai linistit, in siguranta, de a construi, de a prospera si de a se bucura de prosperitate. De a avea o locuinta, o familie, o profesie, de a trai banal intr-un oras banal, curat si sanatos.
De a se amagi ca isi poate proiecta si controla viata. A urmat o perioada in care batrânele companii si-au repornit motoarele, cele tinere s-au inmultit si au prosperat, apoi au fost inghitite, in care au reinviat cultura, turismul, spectacolul, in care industria alimentara a crescut simultan cu industria farmaceutica, in care bancile au devenit mai puternice decât guvernele, iar banii mai importanti decât principiile.
Totul era in expansiune, totul prospera. In tarile civilizate, fireste. Binele acesta nu putea dura, insa, prea mult. Ca sa inghete comunismul, sa conduca masele si sa pastreze avantajele pozitiei lor, politicienii promit cetateanului tot mai multe drepturi, dupa care sunt nevoiti sa se tina de cuvânt macar partial. Echitate sociala, drepturile omului, drepturile consumatorului, nediscriminare ajung pe buzele tuturor.
Mentalitatile se schimba foarte rapid in ciuda faptului ca marii capitalisti nu si-au propus sa mearga atât de departe in directia asta. Treptat, luxul elitelor intra in conflict cu aspiratiile maselor. La aceasta contribuie, in mare masura, mass-media si internetul, care permit informatiei sa circule repede si sa dezvaluie tintele, dar si costul vietii celor bogati versus limitarile, eforturile si, in multe cazuri, suferintele oamenilor obisnuiti.
Acestia incep sa-si doreasca sa traiasca ca pamântenii din “lumea buna”. Iar asa ceva nu e posibil! Amenintarile cu pandemii (gripa aviara, gripa mexicana etc.), amenintarile cu bomba, atentatele nedescoperite la timp si alte nenorociri tempereaza, din când in când, visele de marire ale plebei si tentatia de a se revolta. Politica fricii a fost aplicata si in trecut, dar acum pare ca s-a globalizat. Poate din acest motiv, la inceput de an, nu ne dorim decât sa fim sanatosi si sa traim in pace. Sa speram ca mai marii lumii vor permite sa se intâmple asta.
