Pictor, eseist, desenator, gravor, autor de pictura bisericeasca, fotograf de exceptie, adept al artei video, performance-ului, obiectului, Ion Grigorescu este unul dintre cei mai bine cotati artisti la casele de licitatie din România, depasindu-si, in aceasta toamna propriul record de 13.000 de euro, pentru lucrarea “Biserica”, cu “Masti” (portretele celor doi Ceausesti), adjudecata cu 15.000 de euro.
Sa mai spunem ca fotografiile, operele lui Ion Grigorescu (nascut in 1945, la Bucuresti) se gasesc in marile muzee din Budapesta, Londra, New York si in colectii particulare din Berlin, Amsterdam, Milano.
Am vorbit de Ion Grigorescu, mai putin de opera/operele artistului. Despre acestea vorbesc ele insele in exceptionala si inedita expozitie, deschisa luni, 7 noiembrie, in podul Galeriei KARO. Hieratic, aproape transparent, in pod urca, tacut, insusi artistul.
Se lasa prada privirilor si cuvintelor. Peste tot operele maestrului. Uluitoare poveste: Carmen si Constantin Tinteanu, patronii Galeriei KARO, s-au urcat in podul casei artistului din Bucuresti si au ales “lucrari si lucruri aproape uitate sau recunoscute doar de caldura amintirilor”: fotografii artistice, pictura, obiecte, grafica, masti… “Sunt impresionat de ce au ales. De multe nu mai stiam. Nu mi-am inchipuit o asa expozitie, este mai mult expozitia lor decât a mea”, a spus Ion Grigorescu, la vernisaj.
Carmen Tinteanu nu indrazneste sa-si expuna propriile impresii, citeste un mesaj al artistului Matei Lazarescu, trimis special pentru eveniment. Craita Mândra Vasile, repartizat de gazde sa faca oficiile de critic, este emotionat ca trebuie sa vorbeasca despre fostul lui coleg de amfiteatru. Nu spune banalitati de ocazie, spune lucruri frumoase, sensibile. Vorbeste, vorbeste, remarca Craita…
“Am senzatia ca lucrând ma eliberez de niste haine, devin din ce in ce mai gol, nu in sensul ca ma alienez, ci ca tind spre o stare din ce in ce mai vida, nu in sens budist, nu de tel suprem, ci de normalitate (…)
Nu-mi place sa privesc lucrarile in atelier, nu vreau sa le fiu dator”, vin de departe cuvintele celui care a acceptat sa treaca “Podul”, spre bucuria celor care l-au asteptat la capatul celalalt.
Expozitia poate fi vizitata pâna spre sfârsitul lunii decembrie.
