Dacă se poate vorbi despre începutul epocii moderne, atunci acesta coincide cu zorii zilei de 21 mai 1489 când Vasco da Gama şi echipajul său au ajuns la Calcutta, după prima călătorie pe mare din Europa spre Asia.
Acest moment marchează sfârşitul izolării continentului european de tumultul vieţii comerciale, intelectuale şi cosmopolitane din Asia. La debarcarea pe ţărm europenii au strigat “Slavă lui Hristos şi mirodeniilor!”
Deoarece Calcutta reprezenta centrul comerţului cu mirodenii, de aici a pornit o reţea de rute marine şi antrepozite care va supravieţui de-a lungul secolelor – cele mai vechi rădăcini “aromatice” ale comerţului internaţional.
Cu mii de ani înainte de sosirea lui da Gama şi sute de ani după plecarea acestuia, secretul succesului comerţului cu mirodenii a fost simplu: cerere mare şi un control strâns asupra negoţului cu mirodenii (Anne Iburg, 2006).
Există dovezi încă din anul 2600 î.Ch. care atestă faptul că egiptenii cumpărau mirodenii din Asia pentru a le da putere sclavilor care construiau piramida lui Kheops. Europenii au descoperit şi ei condimentele şi le utilizau deja cu mult înainte de crearea cetăţii Romei.
Dintre toate popoarele, pentru europeni condimentele au devenit o necesitate stringentă, deoarece adesea se confruntau cu lipsa de alimente în urma unor recolte sărace, iar în iernile geroase numai carnea sărată şi piperată i-au salvat de la inaniţie.
În Evul Mediu, ciuma a contribuit şi ea la creşterea cererii de mirodenii pentru uz medicinal; o inscripţie germană de preţuri datând din secolul al-XIV-lea stabilea preţul de vânzare al nucşoarei la 6 boi mari.
De asemenea, în acea perioadă, o afacere profitabilă era şi “închirierea de piper”. În 1980 când au fost recuperate de pe fundul oceanului rămăşiţele vasului englez Mary Rose, scufundat în 1545, s-a descoperit că toţi oamenii din echipajul acelui vas au purtat cu ei boabe de piper – singura avere care era portabilă.
Cei care au profitat cel mai mult de marea cerere de condimente din Europa au fost arabii. Era nevoie de zeci de intermediari pentru ca mirodeniile să ajungă de la sursă în Europa, valoarea acestora crescând după fiecare tranzacţie, deoarece arabii erau comercianţi foarte buni. Pentru a prelungi cât mai mult această situaţie, ei au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să învăluie în obscuritate originile mirodeniilor.
Conform observaţiilor medicinei tradiţionale chinezeşti plantele medicinale aromatice şi condimentare au energie caldă şi mireasmă picantă, putând induce o senzaţie de încălzire în regiunea abdominală şi să îmbunătăţească activitatea rinichilor, a vezicii urinare şi a stomacului.
Cei care suferă de dureri provocate de hernia intestinului subţire pot prepara ceai din aceste plante . Pentru cei ce suferă de lumbago – împiedicându-le mişcările de răsucire dreapta-stânga – ca şi pentru stările de oboseală avansată, se recomandă băi de cimbru călduţe.
Statisticile arată un procent de 89% cazuri vindecate! În plus, plantele medicinale aromatice şi condimentare activează splina şi, în mod deosebit, funcţia renală. Mestecând aceste plante poţi îndepărta mirosul neplăcut degajat din gură, mai ales după ce mănânci ceapă sau usturoi.
Cei cărora le lipseşte pofta de mâncare pot să bea un ceai din aceste plante 2-3 căni pe zi. O asemenea băutură poate îndepărta discomfortul gastric – provocat de o indigestie – reducând, totodată, aciditatea gastrică.
Avem, deci, toate motivele să privim cu mai mult respect plantele medicinale aromatice şi condimentare din bucătăria noastră, nu numai pentru minunatele arome pe care le pot conferi preparatelor culinare, dar şi pentru incontestabilele lor calităţi tămăduitoare.
Importanţa uleiurilor eterice din plantele medicinale aromatice şi condimentare
Uleiurile eterice sunt produse naturale ale plantelor care se acumulează în structuri specializate. Uleiurile eterice se bucură în primul rând de proprietăţi antiseptice, având o acţiune microbicidă, care variază de la un ulei la altul şi care se datorează în special substanţelor de natură fenolică ce intră în compoziţia lor; pe lângă această acţiune, unele dintre aceste uleiuri mai sunt înzestrate şi cu alte activităţi farmacologice.
Uleiul de cimbru este mult utilizat şi în arome pentru paste de dinţi, produse de igienă bucală, precum şi în industria alimentară. S-a găsit că uleiul, datorită conţinutului ridicat în timol, are o acţiune puternic bactericidă, fiind utilizat în multe preparate farmaceutice. Acelaşi compus conferă uleiului şi proprietăţi coleretice şi colagoge. În aromaterapie este utilizat în principal ca antiseptic intestinal şi pulmonar. O mare parte a uleiului se foloseşte şi în aromatizarea pastelor de dinţi.
Uleiul de cimbrişor, pentru calităţile antiseptice şi bactericide, se foloseşte în pasta de dinţi şi loţiuni capilare. În medicina populară, se utilizează la tratarea unor boli reumatice şi nevralgice, având şi proprietăţi carminative şi expectorante.
Busuiocul reprezintă o sursă importantă de uleiuri esenţiale extrase prin distilare din frunze şi din florile de la partea superioară a plantei. Utilizarea uleiului de busuioc în aromaterapie este restricţionată datorită prezenţei în concentraţii mari a metichavicolului, substanţă cu potenţial cancerigen. Uleiului de busuioc i se recunosc proprietăţi bacteriostatice şi bactericide. Cercetătorii indieni au descoperit că uleiul de busuioc omoară bacteriile atunci când este aplicat pe piele şi de asemenea este utilizat în tratarea acneei . Uleiul de busuioc omoară paraziţii intestinali, ceea ce îi confirmă utilizarea tradiţională în Malaezia, precum şi în tratamentul unor afecţiuni intestinale.
Uleiul de jaleş (salvie) se regăseşte în compoziţii pentru produse cosmetice (creme, loţiuni, deodorante, after shave-uri, şampoane, săpunuri şi detergenţi). Extractele de salvie se folosesc ca antioxidante, datorită mai ales conţinutului în acid ursolic. Uleiul de salvie are o proprietate unică – reduce transpiraţia. Câteva studii arată că salvia reduce transpiraţia cu aprox. 50%, cu efect maxim după două ore de la ingestie. Acest efect explică faptul că salvia este folosită în tratarea febrei cu transpiraţie abundentă. Uleiul de salvie are un efect relaxant asupra muşchilor netezi ai tractului digestiv, iar împreună cu bitter-ul, stimulează apetitul şi îmbunătăţeşte digestia.
Prea puţin folosite în bucătăria românească, ierburile medicinale aromatice îşi completează proprietăţile de a da savoare mâncărurilor cu acelea terapeutice. Aceste mirodenii au efecte antioxidante foarte puternice, luptând astfel împotriva atât de periculoşilor radicali liberi, responsabili pentru numeroase boli şi procese degenerative ce accelerează îmbătrânirea.
Pe măsura înaintării în vârstă, organismul îşi pierde tonusul muscular şi apare depunerea de grăsime mai ales în zona abdominală, pe picioare şi pe braţe; excesul acesta de grăsime este condiţionat pe de o parte de pierderea sensibilităţii la insulină şi pe de alta de creşterea nivelului de cortizol (numit şi “hormonul morţii”), în paralel cu scăderea secreţiei “hormonilor tinereţii” (testosteron, estrogen, hormonul de creştere etc.). Or, mirodeniile prezintă proprietăţi unice care măresc sensibilitatea la insulină, încetinesc îmbătrânirea.
Plante cu dubla actiune: condiment si medicament
Condimentul-Farmacia Naturii este un medicament. Plantele din compozitie au uleiuri volatile, taninuri, vitaminele A, C, B1, B6, acid folic, calciu, fier, magneziu si potasiu, mucilagii, celuloza. Folosit in mancare te scapa fara probleme de infectii usoare. Este diuretic, ajuta la digestie si previne balonarile.
Echilibrarea greutăţii
Atât prin proprietăţile lor farmacologice, cât şi prin favorizarea unei diversificări alimentare, condimentele pot contribui la echilibrarea greutăţii. Un studiu clinic efectuat la femei supraponderale, care au fost supuse unui consum de condimente, timp de opt săptămâni, a arătat o scădere semnificativă a greutăţii.. Persoanele supraponderale acceptă mai uşor trecerea de la produse grase şi hipercalorice la produse mai sărace energetic, cum ar fi legumele, dacă acestea sunt condimentate.
Bogăţie de antioxidanţi
De mai bine de 20 de ani savanţii au stabilit o relaţie dintre unele boli degenerative (ateroscleroză, diabet) şi acţiunea unor molecule distructive numite radicali liberi, contra cărora s-au dezvoltat aşa-numiţii antioxidanţi. Cercetătorii americani au realizat un test numit ORAC, care indică gradul de protecţie oferit de un antioxidant. Contrar celor afirmate de către industria alimentară, că cei mai bogaţi antioxidanţi (la 100 g produs) s-ar găsi în fructele roşii, cercetările au dovedit că de fapt condimentele sunt de departe mult mai bogate în antioxidanţi. Este drept că omul consumă zilnic cantităţi foarte mici din aceste mirodenii. Se consideră, însă, că ele pot avea un rol prin diminuarea consumului de sare, ceea ce ar conduce la scăderea semnificativă a numărului de accidente vasculare cerebrale şi a unor maladii cardiovasculare grave.
Dr. Ing Iuliana Barbu
Fitoterapeut
FarmaciaNaturii
Erou Gh Rusu nr.4 (spate casa de cultura)
Energiei 32
www.farmacianaturii.ro
0234/537346
