Agricultura e o loterie. Poate chiar mai mult, un fel de ruletă rusească. În agricultură, dacă te-ai decis să intri, regulile nu mai sunt ale tale. Natura e cea care dictează, mereu eşti la degetul mic al ei. Pentru că viitoarele recolte de ploi depind, de cât şi când se revarsă asupra tarlalelor, de soare, de frig, de grindină, îngheţ ş.a.m.d.
Până s-o adeveri chestia aia cu geoingineria sau că „de la ruşi vine ploaia”, tot pe capriciile naturii mizăm. Ştiu că multora le place să se lăude că România este grânarul nu ştiu cui, şi mai ştiu că, de vreo câţiva ani, rezultatul muncii fermierilor a reprezentat o parte bună din PIB. Mai mult, ne-a şi asigurat creşterea economică pe care o flutură peste tot politicienii.
Agricultura este cea care ne-a ajutat să nu intrăm în rahat prea mult când a dat criza peste noi. Şi, mai bag samă în prostia mea, din munca agriculturilor îşi fac şi guvernanţii maţu’ gros. Căci nu numai noi mâncăm din ce produce fermierul, cred că şi cei guvernanţi tot fasolică pun în strachină (evident, cu un mare ciolan în ea, spre deosebire de amărăşteni).
De aceea, dacă ar fi după mine, aş aşeza agricultura la rang de prioritate zero. Să lase nabii graţierile (că oricum nu astea sunt urgenţele naţiei), şi pe Ghiţă, şi dosarele mari de corupţie (nu că toate astea nu ar fi importante, dimpotrivă). Dar, să facă pace măcar un an, să-şi dea mâna cu toţii şi să se concentreze întreg Parlamentul pe ce vom pune mâine pe masă, altfel, la bufetul lor nu o să mai găsească, în curând, nici măcar banala, dar dumnezeiasca pâine prăjită cu untură.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
