Peste gard

0


Ce bine-ar fi daca lucrurile in tara asta s-ar face cu cap, cu intentii bune, cu gândul la folosul românimii. Nu cer ca toata lumea sa fie patriot (lucru ideal intr-o lume ca a noastra). Dar, macar, sa nu te duci acolo, la cârma tarii, ca sa te imbogatesti, ci sa faci treaba, nimic mai mult. Sunt acolo câteva duzini de „alesi” care, de zeci de ani, rontaie banii statului de pomana.

N-au deschis macar o data gura, in Parlament, ca sa spuna ceva la microfon, sa mimeze ca i-ar fi interesat sa vina cu o idee, sa-si merite leafa. Din pacate, avem si noi, la nivel local, destui pe care i-as incadra in aceasta categorie. Ma intreb, ce-ar fi daca, din salariul ala de mii de lei, plus privilegii, indivizii astia ar fi pusi sa-si achite toate: si cazarea, si transportul, crapelnita, s.a.m.d.

Exact cum se-ntâmpla cu batrânii fara urmasi sau cei abandonati care stau in azile si statul le retine din pensioara. Caci, daca am fi trait peste gard, intr-o tara ca Suedia – monarhie constitutionala, altfel s-ar pune problema.

Acolo, politicienii nu au privilegii sau lux, nici imunitate. Nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer. La ei, parlamentarii stau in locuintele statului, niste garsoniere de 18-40 de metri patrati, iar pâna in anii ’90, dormeau pe canapeaua de la biroul din Parlament. Ei nici macar n-au personal care sa le faca ordine si curatenie (despre câti de la noi ati auzit ca merg pe jos la munca sau dorm la caminul de muncitori?).

In Nord, numai cei care fac legi sunt platiti…Cam cât iau doi profesori. Un omolog al puscariabilului Gabriel Oprea de la noi a fost dat afara doar pentru ca si-a cumparat o ciocolata si ceva maruntis, folosind cardul guvernamental. La blonzii din „tara soarelui de la miezul noptii”, primarii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nu au salariu lunar (au propriile lor slujbe) ori birou propriu (lucreaza de acasa).

Dar, mai cu seama, ei isi respecta intreaga populatie, in mod egal. Toti au parte de servicii gratuite din partea statului, indiferent de ce venit are fiecare. Asta inseamna implicarea oamenilor in viata „cetatii”. Orice locuitor poate controla cum a cheltuit alesul tarii banii statului, actele contabile emise de guvern, inclusiv declaratia de impozit pe venit a premierului. Pot avea acces chiar si la corespondenta zilnica, la emailurile oficiale ale premierului. Sigur, ei au o traditie in toate astea de peste 200 de ani, timp in care au ajuns unde au ajuns.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ