Pescuitul noaptea

4


Sunt câteva locuri predilecte, in apropierea Bacaului, pentru amatorii acestui gen. Vorba vine. Cine isi propune sa stea noaptea la pescuit, pe malul unei ape… nu este deloc amator. Ca sa rezisti doua-trei zile, in principiu, trebuie sa indeplinesti un minim de conditii pentru o partida reusita. Sa nu te sune nonstop telefonul.

Sa-ti iei liber de la sotie sau prietena, fara a te avânta in a le face promisiuni. Sa suporti arsita zilei, racoarea si vântul de peste noapte. Intra in calcul si ploaia ori sacul de dormit jilav, stropit de roua diminetii. Este de preferat sa intinzi cortul. De obicei, acest gen de adapost micut, bun mai ales când toarna cu galeata, trebuie sa faca fata solicitarilor mai multor pescari. Isi propun sa doarma in el cu rândul, pentru ca lansetele sa fie supravegheate nonstop. In nouazeci si noua la suta din cazuri, in prima noapte, nimeni nu adoarme pâna in zori. Mai ales daca si pestele trage. Efectul adrenalinei.

Dimineata, când alti pescari abia trezesc pietrele de pe drum, vor sa se inghesuie toti in el, sa nu raspunda inevitabilei intrebari: „ai luat ceva?”. Oricum, nimeni nu pleaca de la prima ora acasa. Un alt factor determinant pentru reusita, sa ai scule de buna calitate si multa multa nada, diversificata. Apoi… cum ti-o fi norocul.

 Pescuitul noaptea

Preferinte

Locul cel mai cautat si mai apreciat de pescari, aproape de oras, este malul drept al Siretului, peste dig de Balta Albastra. La nici doi kilometri in aval, acesta se infrateste cu Bistrita. Cum accesul in zona se face, pâna in buza malului, cu masina, ai adapostul peste noapte asigurat. Este bataie pe locuri. Alte zone preferate sunt barajele de acumulare Galbeni si Racaciuni. Familiile care au copii si stau la cort, acum ca a venit vacanta, prefera iazurile cu maluri umbrite sau lunca Bistitei. Sunt ideale pentru scalda, plaja si gratar. Dar noaptea pescuiesc doar cei care au microbul si atractia lunii in sânge.

Tabara de pe dig

Dimineata de sfârsit de saptamâna, cu vânt dinspre nord si ploi anuntate. Pe digul de la Galbeni, la ora noua, pescari cât degetele de la o mâna. S-or fi speriat de prognoza meteo. Doi pensionari, dezamagiti, isi strâsesera deja lansetele. Venisera odata cu zorile si truda le-a fost prea putin rasplatita.

 Pescuitul noaptea

„Nici macar jumatate din cât am prins ieri. Carasi. Da’ azi nu trage.” Cum nu aveam de unde sti câti au prins „ieri”, mi-am dat cu presupusul, cântarindu-le din ochi sacosele. Nu arata cine stie ce. Parasesc intelepti locul faptei. Unul dintre ei isi cara echipamentul de pescuit, indesat in clasicul carucior cu rotile, folosit si la piata. Se opintesc, inghesuind totul in portbagajul masinii. La câte partide o fi asistat si ea, in tacere?! Nu urca. Mai zabovesc pe mal, studiind apa, parca neindurându-se sa plece. In larg, o barca pneumatica se lupta cu vântul si valurile din ce in ce mai mari. Nu e rost de stat, asa ca pornesc spre Racaciuni.

Inca cinsprezece kilometri. Dupa ce am trecut de baraj, prima impresie a fost ca asist la derularea unui concurs de pescuit. Lansete din trei in trei metri si doua corturi intercalate, instalate pe digul dinspre Dienet. In bruma de soare, asezati pe doua scaunele alaturate, doi domni, cu bratele incrucisate la piept, pareau ca supravegheaza totul. M-am apropiat din lateral, sa nu deranjez, aruncând o privire spre placi, sa vad concurentii. Nici tipenie. Din al doilea cort iese un pescar somnoros, intinzându-se a buna dimineata, cu mâinile la sale. Semn a cât de bine a dormit. Il salut, provocându-l la vorba. Nu prea are chef. Ma confunda, crezând ca sunt in control, de la Filiala.

Un pui de somn(otei)

 Pescuitul noaptea

Au petrecut noaptea pe dig, pe o vreme destul de rece. Capturile…? Sub asteptari. Florin Cojanu este incepator. Poate din aceasta cauza l-am confundat cu un arbitru de concurs. N-avea tinuta de pescar. A implinit treizeci si unu de ani, vârsta numai buna, daca n-a fost vaccinat de mic, sa ia virusul. „Este a doua iesire a mea. Sunt din Brasov. M-am mutat aici cu familia datorita serviciului. Colegul Costica m-a corupt. El m-a invatat, mi-a dat lanseta… E pescar emerit. El ii inteapa si eu ii scot. Prima oara am fost la o balta privata. Am prins vre-o doua kile de caras. Frumos! Pe care-l mai scapam, pe care-l mai iertam, ca incepator. Normal, Costica a scos vre-o sase kile.” Aflu ca sotia, Maria, se face ca nu stie ca e plecat la peste, insa Dan, baietelul lor de trei ani, a simtit ceva, si-si manifesta deja dorinta de a merge la pescuit cu taticu’. O dovada ca Florin nu e de tot bolnav, si mai poate fi recuperat… A dormit peste noapte. Colegii nu. „Am prins un somotei dar l-am eliberat. Era prea mic. N-a prea fost activitate!”

Niciun crap

Partenerul de scaunel, Razvan Bârzu, este cu un an mai mare. Nascut in Bacau, are mai multa experienta, dobândita de mic. „Sincer, nu conteaza vremea sau ce se prinde. Este vorba de iesire. Avem un serviciu stresant, un patron stresant. Asa ca la sfârsit de saptamâna, mai iesim si noi, la o relaxare. Dar nici prea des. Beatrice, sotia, nu are nimic impotriva. Doar ca nu ii place. Prefera sa mearga cu baiatul prin parc. Are alte preocupari. Acum il avem pe Eduard, care face doi ani si jumatate, si e mai greu cu timpul”. A venit pregatit cu tot ce trebuie. Lansete pentru crap si trei galeti cu nada. Doar doar. A invatat sa pescuiasca tot pe Siret. „E un hobby placut dar scump. O undita ajunge la trei milioane, nu mai pun firul, mulineta… Tot ce vedeti aici am cumparat in timp.” Nu a fost niciodata in Delta. „Imi doresc! Dar e foarte greu cu concediul. Nu se stie? Poate in august.”

Doar carasei

Constantin Dragomir cotrobaie prin rucsac. Cauta tigarile. Este nedormit si o face pe suparatul. „Nu ma lasa dracii astia sa dorm. Toata noaptea i-am pazit. Si pe ei… si pestii!” E cel mai in vârsta, patruzeci si opt de ani. Nu mai vorbesc de experienta. Se mândreste cu cei doi copii: Georgiana, douazeci si patru de ani, studenta la Medicina si Daniel, douazeci si cinci de ani, care profeseaza in Anglia. Sotia a decedat in urma cu trei ani.

„Pescuitul mi-a mâncat zilele. Am inceput de mic, pe vechiul canal al Bistitei. Multi s-au inecat acolo, la stavilar. Am umblat peste tot, de la Prut pâna in Delta. Cel mai mare crap, de saisprezece kile, l-am prins in Dunare. Aici, uite-atât de mare”, si-mi arata palmele impreunate. „In fiecare an dau câte un milion taxa, sa prind si eu ceva. Braconajul asta ma termina. O fi peste mare, da’ nu-l vad eu, doar e in apa! Toata noaptea… numai patru carasi?”

Vântul s-a mai domolit si soarele sare repede printre nori. Vazând rezultatul si dotarea lor, nu am mai fost ispitit sa scot lanseta. Ii ademenesc pentru o fotografie de grup. Zâmbesc si glumesc. „In Photoshop… nu se poate sa avem in brate, fiecare, câte un crap mare?” Au ramas pe dig, hotarâti sa continue. Acea dimineta innorata mi s-a intiparit in minte. Intâlnirea cu cei trei a fost ca o pata de culoare, intr-un peisaj ivit din noapte, pictat apoi inconstient, in nuante de gri.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

4 COMENTARII

  1. interesant. am ani buni de umblat pe maluri de apa in zona asta si nu am vazut in realitate niciodata un unditar din asta care taraie nada dupa el sa elibereze un peste. Or fi , ca prea ziceti cu foc. dar ar mai trebui zis si de gardurile din mii de lansete ( fiecare pescar cate 5-6-10) pe care le gasim vara pe galbeni , racaciuni , sascut, de pauzele celor care dau la caras si baga cate o „parasuta” , asa de un oblete….
    poate ar trebui zis si de atacul de panica pe care il au de obicei majoritatea unditarilor cand te vad ca arunci inapoi in apa un clean , un avat sau un salau …..” da-mi-l mie ma , esti prost? ce-l arunci? ”

    ar trebui sa incepem sa ne educam altfel copiii , daca vrem sa mai vedem solz in urmatorii 10 – 20 ani ….. si sa instituim controale drastice pt cei care pleaca cu portbagajurile ( fie ele de dacie sau de bmw x5) pline de pesti , care mai de care mai prohibiti sau mai in afara de dimensiunea legala . mai avem mult pana acolo ….

  2. Ce frumos suna…dar de ce nu aratati realitatea? Ca oamenii pescuiesc cu zeci de scule ( cand legea spune clar 4 scule de om )…ca tot ce prind baga la sac, indiferent de dimensiune…? Astia sunt ” pescarii ” pe care ii laudati….de ce nu scrieti ca acolo, la Balta albastra, unde spuneti voi, s-a pescuit si s-au omorat sute de kg de peste in prohibitie? Aratati realitatea, nu mai creati povesti…ca suntem satui de ele…!!!

  3. Dom’ reporter , esti de belea.
    Nu sant pescar , desi mi-ar place sa pierd vremea cateva ore pe balta privind „care e mai tare” la dat cu „batul” . Foarte frumos articolul. Santeti un adevarat ” ↑on Creanga” al Desteptarii.
    Tineti-o tot asa

LĂSAȚI UN MESAJ