Lumea inca se intreaba de ce lucrurile merg prost in tara. De ce am acceptat sa ne distrugem industria, sistemul de educatie, Armata, sistemul sanitar.
De ce ne-am instrainat resursele, de ce nu mai putem controla sistemul bancar, de ce traim tot mai prost si fara nicio speranta ca lucrurile se vor schimba.
Exista o explicatie. România este tratata ca un stat invins. In urma Razboiului rece, tara noastra s-a situat in tabara celor care au pierdut confruntarea.
Când romanii au invins Dacia, in urma razboiului din 101-102, una dintre conditiile incheierii pacii a fost ca dacii sa-si darâme cetatile si sistemele de fortificatie. România a fost fortata sa-si demoleze industria si sa-si distruga Armata.
Am fost, astfel, pusi in imposibilitatea de a mai rezista militar si economic. Am fost nevoiti sa acceptam orice cerinta a invingatorilor, pentru ca nu mai aveam cum sa ne impotrivim.
Nu consider ca privatizarea este un lucru rau, in sine, atâta vreme cât se face cu cap si la un pret decent; consider, insa, ca Statul nu trebuie inlocuit cu ruleta pietelor si ca trebuie sa existe un anume grad de reglementare, pentru ca in lipsa acesteia, lucrurile o pot lua razna.
Ceea ce s-a intâmplat, insa, in România, depaseste cu mult simpla transformare a unei economii comuniste intr-una capitalista. O transformare ar fi presupus ca avutia nationala sa ramâna in mâinile românilor.
Or, in momentul de fata, situatia este cu totul alta.
Pentru ca invingatorii isi iau partea si scriu istoria.
