Pâna când o sa tot ratam?

1

Vara, toata lumea are gând si chef de duca. E timpul vacantei mari, al concediilor, al mersului la mare sau la munte, în statiuni, pentru recreere, distractie, aventura sau, mai banal, pentru cure de sanatate. Fiecare calatoreste, mai aproape sau mai departe, dupa preferinte si dupa posibilitati materiale.

Unii fac plaja pe unde apuca, daca nu ajung pe litoral, iar altii se rasfata in statiuni celebre din Europa si in tinuturi exotice. Exista turism de toate felurile, cultural, pentru shopping, gastronomic, sexual, de safari etc. Eu l-am pus in primul rând pe cel cultural, ca nu e rau sa-ti imbogatesti cunoasterea, sa-i dai ceva si mintii, si sufletului, sa le hranesti, carevasazica. Pentru ca altfel se usuca. Mai ales ca avem parte de temperaturi extreme, in ultima vreme.

Citesc despre un milionar din Marsilia, un mecena al artelor, ca a cumparat undeva, într-un loc salbatic numit Bendor, o insula pentru artisti. Iar în stirea respectiva era si o întrebare retoric-ironica vizavi de eventualitatea ca exemplul sau sa fie urmat si în România de unul dintre oamenii bogati ai acestei tari.

Vi-l închipuiti, de pilda, pe Ioan Niculae, cel mai bogat român, aflat acum într-un loc mai racoros, în aceasta postura? În niciun caz. El arunca cu bani doar pentru „gratiile” unor fete cu posteriorul cât mai bombat si cu picioare lungi, cam la asta se reduceau gusturile sale, „nevoia lui de frumos”. Era amator si de vânatoare de elefanti.

Va imaginati lesne la ce costuri ajunge o astfel de „placere”. De altfel, pentru multi îmbogatiti de vremuri noi merge de minune vorba: câta ignoranta, atâta aroganta! Cert este ca nu avem o cultura a filantropiei. Nici nu e simplu, de fapt, pentru ca trebuie sa ai o anumita alcatuire interioara, educatie, instructie, dragoste pentru lucrurile frumoase, o compozitie sufleteasca aparte ca sa faci astfel de gesturi.

Dar ce sa astepti din partea mediului privat (se doresc parteneriate cu acesta si se vorbeste destul de mult pe tema respectiva, dar rezultatele întârzie sa apara), când sunt profesionisti din domeniul culturii, de la nivel înalt, care nu-si vad de treaba si se dovedesc incompetenti, iresponsabili. Ce reactie ar trebui sa ai când auzi, chiar din gura ministrului Culturii, ca ansamblul Brâncusi de la Târgu-Jiu risca sa nu mai fie inclus pe lista monumentelor UNESCO?

Din cauza unui dosar prost facut. Pai cum sa nu apuce furia, sa te sageteze cea mai mare indignare? Asa ne aparam noi valorile, identitatea spirituala? Mama ei de netrebnicie româneasca!, iti vine sa repeti înjuratura preferata a lui Noica. Nu încetez sa ma întreb, cu o incurabila naivitate (pentru ca am o mare dorinta de a razbate si noi, de a ajunge în rând cu lumea civilizata), pâna când o sa tot ratam obiective importante, gresind mereu directia? Cred ca si proverbiala rabdare româneasca trebuie sa aiba un sfârsit.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ