Hai s-o mai scăldăm un pic despre problema apei. Fără să facem apel la multă filozofie sau știință, amintim doar că locuim pe o lume dominată de ape, că organismul uman însuși este lichid în marea sa proporție.
Încă un argument, în sprijinul acestor rânduri: că dacă nu ai hrană o mai duci cât o mai duci, dar fără apă te duci direct la poarta Sfântului Petru, cum ne place unora să credem. Și totuși, în această inundație, noi, băcăuanii din tot județul, avem o problemă cu lipsa apei, chit că am avut “neșansa” să nu ne aflăm în Sahel sau deșertul Namib.
Avem apă din belșug, putem să facem și o afacere din asta, așa cum au făcut cei care îmbuteliază apă plată, la prețuri de la un leu pentru șase litri, până la opt lei pentru cinci litri. “De unde diferența aceasta de prețuri?”, ne-om fi întrebat, mai ales atunci când suntem obligați să cumpărăm fiindcă a crăpat țeava de la Valea Uzului.
Răspuns probabil: din calitatea apei. Că una este să bei apă cu nitriți la un leu, alta este să bei apă cu nitriți la opt lei. Că doar cine citește etichetele? Problema cea mai mare este că principalele victime ale apei cu nitriți sunt copiii cei mai mici. Noi, ăștia mai bâtrâni, ne mulțumim, într-o zi de vară, cu vreo apă răcoroasă scoasă de cumpăna fântânii de la răscruce de drumuri.
Pe caniculă, să bei o gură de apă rece direct din găleată, să îți răcorești un pic fața de drumeț obosit, este o plăcere supremă. Și totuși, avem probleme mari cu apa. E cam otrăvită cu nitriți, zic autoritățile. Și revenind la copii: să nu vă mirați că au ficatul flenduri încă de pe la 10-15 ani. Care ar fi soluția? Greu de spus. În funcție de buget. Păcat de copii…
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
