Când verdele trece in gri si cetina ramâne vesela, se vede cine-i gospodar. O trecere de la sud spre nord prin Bacau, intr-o zi mohorâta, greu iti ridica moralul. Sunt oameni cu initiativa, preocupati ca locul in care traiesc sa arate bine. Acum nu mai pune nimeni straturi cu ceapa in fata blocului.
Pentru ca nu mai vine nimeni sa ii oblige. Vorbim degeaba de selectarea gunoiului. Containerele sunt scormonite inainte de a fi ridicate. Fara deosebire, in tot orasul, contrastele evidente iti zgândara ochiul, alternând placutul cu nepasarea. De ce la un bloc, care are mai multe scari, intrarea la una nu te imbie spre casa.
Cei care intra, n-au ochi sa vada ce fac bun vecinii? Si aici nu mai este vorba nici de timp sau lipsa da bani. Cu privirea pierduta pe tablete si telefoane sofisticate, nu mai vedem când calcam in ceva moale, lasat de patrupedul suprainmultit, care da din coada mârâind. Este vremea curatenieii de Craciun.
Spiritul sarbatorilor de iarna, si acesta atrofiat de publicitatea facuta cu doua luni inainte, chiar s-a pierdut cu totul? Sa nu lasam zapada, sa ne acopere nepasarea sau necazurile. Pentru ca ea trece si ranile ramân. Si tot pe noi ne dor, când ducem noroiul in casa.
[wonderplugin_gallery id=”118″]
