Fotbal/ In week-end se reia campionatul Ligii I, in care Bacaul il are ca reprezentant pe arbitrul Emil Voicu
Din 2006, anul retrogradarii FCM-ului, fotbalul bacauan fluiera si toooot fluiera dupa Liga I. Fluiera a paguba. Exista insa si un bacauan care fluiera cu folos. Chiar in primul esalon. Din pacate, in anul de gratie 2014, el reprezinta singura legatura a Bacaului cu fotbalul de prima liga. Doamnelor si domnilor, vi-l prezentam pe omul nostru de la centru: arbitrul Emil Voicu! Sa stiti ca nu are nevoie de aplauze; e suficient sa nu-l… fluierati.
Când Huzu scoate cartonasul rosu
La 34 de ani, Emil Voicu se pregateste pentru a-l cincilea sezon de prima liga. Nu toate au fost rodnice. Iar seceta a purtat chipul incrâncenat al lui Aron Huzu. “Centralului” bacauan nu-i place sa-si aminteasca anii nedrepti de carantina. Dar nici nu-i poate uita. “In 2011-2012 nu am primit niciun meci in Liga I. Niciunul”, spune Emil, care, cu doar un an mai devreme, arbitrase -si arbitrase bine!- patru jocuri in decurs de numai sapte etape.
Pauza: doi ani si 50 de minute
Debutul avusese loc in 2009, in victoria la scor de tenis (6-0) obtinuta de CS Otopeni contra Farului. “Atunci i-am dat rosu lui Alibec. De fapt, au fost doua galbene, cel de-al doilea pentru lovirea mingii dupa fluerul arbitrului”, puncteaza Voicu. Din nefericire, au urmat doi ani si 50 de minute de pauza. Cei doi ani i s-au “datorat” lui Huzu. Declicul din minutul 50 a purtat, in schimb, girul intinderii musculare suferite de Augustus Constantin la jocul dintre FC Vaslui si U Cluj din martie 2011.
Noroc cu accidentarea lui Gusti!
Emil Voicu zâmbeste când isi aminteste partida de la Vaslui, pe care a inceput-o din postura de rezerva de arbitru. “Necazul lui Gusti s-a dovedit norocul meu. Am intrat in locul sau dupa o incalzire sumara, am dus meciul la bun sfârsit, iar toata lumea a avut doar cuvinte de lauda la adresa mea. Asa am fost delegat in acea primavara la nu mai putin de patru meciuri intr-un interval de sapte etape. A fost o perioada foarte buna”, povesteste arbitrul bacauan.
Sa nu-i spuneti lui Stavarache!
Tot in martie 2011, Emil Voicu a trait cea mai mare presiune ca arbitru. Si nu la vreun joc de prima liga, ci la unul de C. Dar ce joc! Era derby-ul Bacaului, dintre Sport Club si FCM, jucat pe Letea, in prezenta unor tribune tixite. Venise si Sechelariu la meci, nu si Stavarache, care s-a tinut departe de stadion, la fel ca in turul de pe “Municipal”, incheiat nedecis, 0-0. Cu un scor alb s-a incheiat si returul de pe “Letea”. Voicu a condus impecabil, dar sa nu indrazniti sa-i spuneti asta lui Stavarache si oamenilor sai de la 1TV, care vad si azi in negru acea remiza alba.
Cele mai mari emotii
“Intr-adevar, acel joc dintre Sport Club si FCM Bacau a fost cel mai greu meci din punct de vedere mental”, spune Emil, care prefera sa nu raspunda atunci când este intrebat daca au existat sau nu presiuni. Mai degraba schimba vorba. Cu diplomatie, ce-i drept: “Iar cele mai mari emotii le-am trait la jocul dintre Branesti si Steaua, din sezonul 2010-2011. Erau 10.000 de oameni in tribuna, iar viteza de joc si tehnicitatea Stelei m-au impresionat cu adevarat”.
Sistemul care cultiva invidia
Astazi, Emil Voicu este mai greu de impresionat. Poate si pentru faptul ca a vazut destule in acesti ani in care a arbitrat in prima liga. Si, mai ales, in cei in care nu a arbitrat! E increzator in grecul Kyros Vassaras, noul presedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor. I-a placut in mod special o vorba spusa de grec cu ocazia unor cursuri de arbitraj: “Cel mai mare defect al arbitrilor este invidia. Dar invidia este cultivata de sistem”. Poate ca se mai schimba si sistemul!
Exemplul Howard Webb
“Eu am incredere ca sistemul va cunoaste imbunatatiri”, marturiseste fiul presedintelui sectiei de fotbal al CS Aerostar, Valerian Voicu. “Desi am 34 de ani, nu am renuntat inca sa ma gândesc la o cariera internationala, mai ales ca pâna acum nu am arbitrat decât un România Moldova la Under 21. E foarte greu, dar ma consolez amintindu-mi ca Howard Webb a promovat in Premier League chiar la vârsta pe care o am eu acum. Iar arbitru FIFA a devenit de-abia la 38 de ani”, explica Voicu.
Din placere, nu din interes
Daca-i amintesti ca Webb a renuntat la cariera sa de politist in favoarea arbitrajului, Voicu zâmbeste din nou: “La banii pe care ii câstiga din arbitraj in Anglia, isi poate permite. La fel stau lucrurile si in Spania. La noi, in schimb, e aproape imposibil sa renunti la profesie pentru a te dedica exclusiv carierei de arbitru. In ceea ce ma priveste- vorbesc, deci, in nume personal- arbitrez mai mult din placere decât cu gândul la un câstig material”.
Cel mai lung stagiu
Saptamâna trecuta, Emil Voicu a participat la cursurile arbitrilor divizionari de la Gradistea. Sase zile: “cel mai lung stagiu de când sunt arbitru”. Si nu e singura noutate! “Practic, in ziua de azi, ca arbitru de prima liga trebuie sa te pregatesti din punct de vedere fizic exact la fel ca un fotbalistic. Altfel, nu poti face fata. A crescut nivelul cerintelor”, subliniaza “fluierasul” bacauan.
O masina botita si un gând de viitor
Asadar, in week-end va incepe un nou sezon de Liga I, la care Bacaul va fi conectat prin…fluierul lui Emil Voicu. Un arbitru de 34 de ani care condus primul sau joc in urma cu 14 ani, in campionatul Diviziei D, “juca Ardeoaniul cu Tescaniul, am dat doi oameni afara de la gazde si m-am intors acasa cu masina botita, era break-ul lui tata”, un arbitru care nu poate uita anii de C- “cei mai frumosi”- si nici primul joc de B, “la Mioveni, când am imprumutat un echipament de la Cristi Sava”. Un arbitru care se gândeste, inca, la un ecuson FIFA. Sa nu-l fluierati!
FOTO: Emil Voicu, alaturi de sotia sa, Roxana si de fiica lor de 5 ani, Miruna
