Omul… Cătălin Petre Rang. „Extremele nu sunt bune nici în natură, nici în viață!”

    Conferențiar universitar, doctor, nu s-a prezentat niciodată cu această titulatură binemeritată. Prietenii i se adresau cu domn Profesor iar apropiații cu apelativul Nenea Țuți. S-a născut la Iași „când a-nceput războiul”, (22 iunie 1943). Așa îi plăcea să glumească, făcând referire la semnificația zilei și a lunii, testându-ți cunoștințele. Cu fix doi ani înainte de a veni pe lume, Mareșalul Antonescu intra în istorie cu faimoasa declarație de război, „Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”. De-a lungul vieții tumultoase… avea să trecă și el destule ape… granițe.

    Cătălin Petre Rang mai avea, pe lângă altele, o calitate rară… într-o perioadă cănd cei cu o personalitate puternică deveneau incomozi. Aceea de a-ți spune direct în față, exact ce gândește. Franc și deschis. Bărbătește! Cu acel fair-play sportiv, gen „nu te supăra frate”, dar asta este! Era un fin psiholog… nativ, perfecționat A fostla școala vieții. Plin de energie și idei. Rar sarcastic, fără a fi acid. Înțelept în a nu se supăra dacă este întrerupt din discursul logic, exprimat coerent. Iubea comunicarea, dialogul constructiv, dar mai ales… viața în mijlocul naturii.

    „Să cauți calea de mijloc. Extremele nu sunt bune nici în natură, nici în viață.” Au fost zile de povești înregistrate pe reportofon, când treceam pe la el și uitam să mai plec. „Nu cred în zodii. Modul meu de gândire este fatalist dar lumea înțelege greșit termenul. Cea mai mare valoare, importanță, o are întâmplarea. Evoluția naturii ca atare este numai o succesiune de întâmplări. Greșeala în natură poate însemna progres sau extincție. Există niște reguli pe care eu le calculez și se aplică în concursurile mari, la olimpiade. Procentul de 30%. Ai un vârf de doi-trei, elita, excepțiile. Vin trezeci la sută grup care merge în față, încă trezeci care completeaza media, și treizeci care renunță sau cedează. Rămân și vr-o 2-3 care nici nu mai apucă!”.



    Un bun familist, chiar dacă a stat mult timp departe de casă în „perioada zaireză”, mândru de cei doi fii și trei nepoți. A suferit mult dupa pierderea soției, pe care o considera și cea mai bună prietenă a lui.

    Pescar și vânător excelent, a completat cu aceste pasiuni munca de cercetător și de profesor universitar la Catedra de Biologie, Universitatea Bacău. „ In atâția ani am schimbat armele ca ciorapii. Și-am vânat…! Și cu binoclul și cu aparatul de fotografiat. Numai cerb n-am împușcat. După nouăzeci m-au ales Președinte Onorific la AJVPS Bacău. Vânătoarea m-a ajutat să înțeleg natura. Dar sunt legi nescrise pe care trebuie sa le respecți: să nu împuști dacă nu vrei să mănânci și să nu pescuiești când peștele se reproduce. Aparatul de fotografiat e cea mai teribilă armă!”

    Domn Profesor s-a considerat a fi un nonconformist fatalist, admițând ca biolog, că viața are ciclurile ei, că materia are continuitate și după moarte, Dar mai ales că mai exiști, trecătoare umbră rătăcind nevăzut dar prezent în etern, atâta timp cât cineva își mai aduce aminte de tine.

    Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"