Omul care a trait si a cazut o data cu Onestiul

10


* unul dintre cei care a muncit sa ridice Onestiul in anii sai de avânt economic a ajuns acum sa traiasca intr-o saracie lucie * mândria de a fi contribuit la constructia tânarului oras il face sa uite de lipsuri si mizerie pe fostul constructor Ilie Ungureanu, ajuns la 82 de ani

Aproape cinci veacuri, de la atestarea sa documentara, Onestiul a fost un sat oarecare, la imbratisarea Trotusului si Casinului. Destinul i s-a schimbat brusc in 1952, când puterea vremii a decis sa ridice acolo o platforma industriala, numita Grupul Industrial Borzesti, iar satul sa fie transformat intr-un oras modern, pentru miile de muncitori adusi de prin toate zarile.

Asa s-au înfiintat primele colonii muncitoresti si s-au ridicat primele blocuri. Intre 1952-1960 s-au construit cartierele Casin si Tineretului. În 1956, comuna Onesti a primit statutul de oras, iar martie 1965 a primit numele Gheorghe Gheorghiu-Dej. Arhitectura orasului era tipica vremii, imprumutata de pe la poporul prieten sovietic. Blocuri bara, multe cu acoperisuri de tigla rosie, vizibile si astazi la tot pasul.

 Omul care a trait si a cazut o data cu Onestiul

In anii aceia s-a nascut un oras frumos si tânar, cu industrie de forta, un oras care mai târziu a devenit unul dintre centrele sportive cele mai renumite din tara datorita gimnasticii dominata de Nadia Comaneci, un centru cu activitate culturala, un oras renumit pentru fetele frumoase.
Asa a evoluat Onestiul si pe vremea aceea nimeni nu banuia ca un asemenea oras, cu peste 50.000 de suflete, sustinut de o platforma industriala ce reprezenta mare parte din economia judetului, ar putea avea o soarta potrivnica. Si, totusi…

Declinul

Lucrurile s-au intors cu susul in jos dupa Revolutie, averea aceea colosala a incaput pe mâna a tot felul de jnapani, iar interese nedeslusite au ingenuncheat aproape tot ce fusese bun. Orasul a inceput sa se ofileasca. Oamenii au primit din plin lovitura, somajul s-a atotinstapânit, iar majoritatea au plecat la munca prin strainatate, de a ajuns orasul sa mai aiba doar ceva peste 30.000 de locuitori. Au ramas pe loc, printre altii, batrânii care isi aduc aminte de vremurile bune. Sau care au contribuit la ctitorirea orasului.

Printre ei se numara si Ilie Ungureanu, acum in vârsta de 82 de ani, ajuns si el pe plaiurile onestene in 1960, de la Tecuci, ca multi altii. „Am fost constructor, conduceam o echipa. Nici unul dintre ei nu mai traieste, doar eu am ramas. Tot ce vedeti acoperis de tigla in orasul asta, eu si echipa mea am pus. Am muncit pe brânci si imi era bine, pentru ca mie mi-a placut munca”, spune batrânul. Cândva a locuit intr-o casa de pe strada Trotusului 17, dar sistematizarea a venit si peste el si a fost nevoit sa se mute.

„Cine nu vroia sa plece era arestat. Asa ca am plecat si am inceput sa imi construiesc eu singur o casa, pe un teren pe care l-am primit de la primarie. Cu mâinile mele am ridicat-o. Casa cu un etaj”, spune omul. A fost si casatorit in vremea aceea, a avut cinci copii cu sotia lui. „Am doua fete si trei baieti, toti sunt plecati la munca in strainatate si nu mi-au adus niciodata o pâine macar”, spune, cu amaraciune, omul. De sotie s-a despartit. „Nu ii placea deloc munca. Numai eu aduceam bani in casa. Am angajat-o aproape cu forta la sectia Evaporare de la combinatul de cauciuc. Dar nu s-a prins munca de ea”, povesteste omul.

Despre vremurile in care a ridicat Onestiul isi aminteste cu placere. Enumera pe nerasuflate colegi de munca sau sefi cu care a lucrat: Zavate, Bugan, Alexa, Pelitan si altii. Unii au murit, pe altii inca ii mai vede pe strada. Ei au fost ctitorii tânarului oras Onesti, in timpurile sale de glorie.

Resemnarea

La cei 82 de ani, mintea ii merge bine si doar auzul ii joaca ceva feste. „Sunt sanatos tun”, se lauda omul. Multi onesteni il considera insa o problema a orasului, probabil din cauza halului in care a ajuns casa pe care singur si-a ridicat-o si a mizeriei din jur. Casa e exact lânga biblioteca municipala si inca de la distanta te intâmpina mirosul greu al mizeriei facuta de câinii pe care ii adaposteste, imprastiata peste tot prin fata locuintei.

Omul sta toata ziua pe un scaun in fata casei si se uita in gol, cu resemnare. E imbracat cu o suba mizerabila si strânge la piept un catel pe care il mângâie pe cap in nestire. Alaturi zace rasturnata, cu doua picioare rupte, o masa.

„Am spart-o ca sa fac focul, sa ma incalzesc. Nu am lemne si nici bani sa cumpar. Pensia e mica. Am terminat-o deja”, spune Ion Ungureanu, cu un zâmbet amar. Mâncare ii mai aduc niste milostivi de prin vecini, dar uneori i se intâmpla si minuni, cum a fost atunci când patronul unei fabrici de pâine i-a adus de toate, iar omul ii pomeneste numele si gestul aproape cu evlavie.

In casa ciudat inaltata si prinsa parca in clestele a doua stradute nu exista nici apa, nici curent, de multa vreme. Cu lacrimi in ochi, spune ca singurele fiinte cu care mai schimba o vorba sunt cei opt catei care s-au aciuat pe lânga el. Dar lacrimile i se sting repede atunci când incepe sa vorbeasca din nou, cu entuziasm, de vremurile când acoperea cu tigla primele blocuri ale Onestiului. Si in toata mizeria si saracia, omul degaja un ciudat optimism. Iar la despartire, din scaunul in care sta zgribulit, ne face semne prietenoase si ne ureaza: „Sa ne vedem sanatosi la o suta de ani!”.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

10 COMENTARII

  1. Azi citim despre Onesti cum a ajuns o relicva, un oras fantoma, un sat. In scurt timp vom citi acelasi lucru si despre Bacau.

    E dureros sa vezi declinul unor zone cu potential, judetul Bacau datorita pozitiei in zona Moldovei si avantajelor care au existat la un anumit punct trebuia sa aiba o situatie mult mai buna astazi dar cu totii stim ce s-a petrecut la nivel administrativ.

  2. e greu de crezut ca in sec .XXI o persoana traiest in asemenea conditii de saraci …trist Ma intreb oare ce face Primaria cum ajuta persoanele cu probleme sociale ? Despre nea lie s-au mai scris , asa ca jurnalistii sa se afle in treba ….sau ? Poate pentru unii este o chestie comica…nu stiu …Pacat !

  3. Pe Nea ilie il cunosc din 1972 chiar i-am dus 4 scaune sa le tapizeze cind avea atielerul tot acolo unde are casa. Un om foarte muncitor si oricine ii cerea ajutorul nu era refuzat . A trait printre oameni foarte cunoscuti in Onesti , si nu o sa dau numele lor, din motive lesne de inteles, unii dintre ei nu mai sint. Chiar eram acasa in concediu cind unul din prietenii lui sa stins si el nu stia,eu i-am spus ce nu mai traieste si ca miine va fi inmormintat, cind a auzit nu ia venit sa creada , ma intrebat de multe ori daca e adevarat i-am spus ca e adevarat , si-a pus miinile in cap si a inceput sa plinga, ma intrebat inca odata si a plecat spre gara sa mearga la funerariile prietenului un om foarte cunoscut in Onesti. V-am spus asta pt. a va arata ce suflet mare are . Cu ceva ani in urma am fost si eu la el acasa . Era iarna eram acasa in concediu cu un prieten stateam la un pahar cu vin, si i-am spus , hai ma sa mergem pina la Nea Ilie, a fost de acord . Am mers cu el si am cumparat cite ceva de mincare si o sticla cu vin . Cind am ajuns la el l-am strigat a deschis usa numai cit sa-i vad un ochi si l-am rugat sa deschida usa sa–i dau ce i-am adus,in momentul in care a deschis usa putin mai mult, cred ca mai mult de 8-10 ciine au fugit din casa si a mai ramas doar cu pisici , cind a vazut ce i-am adus , vorbea cu pisici si le spunea , acum avem ce minca. A rupt din sulul de salam si le-a dat la pisici sa manince dupa care a rupt un colt de piine si la bagat in gura sa manince cum a putut , pentru ca dantura nu mai are . Ce vreau sa spun cu asta ? Cit de sarac este cit de flamind era , nu a mincat el primul , a dat la animalutele alea mici care i-i alunga singuratatea dupa care mi-a multumit. Cu el ma intinlesc mereu cind merg acasa, daca nu-l vad merg eu la el . Acum abia astept sa ajung acasa sa merg la el sa-l vad si sa mai vorbesc cu el . Sint ferm convins ca o sa se bucure asa cum o face mereu .Din tot ce v-am spus va puteti da seama ce fel de OM e Nea Ilie si ce suflet frumos are . Oare de ce copii lui nu-i asigura un trai decent de viata ? Vreau sa ma adresez pa aceasta cale copiilor lui Nea Ilie, Va rog din suflet ca un crestin Ortodox ce sint . Faceti-va timp si pentru al vostru tata si ajutati-l numai cu cit puteti iar daca nu puteti sa-l ajutati din mai multe motive probabil, va rog macar acordatii atentia cuvenita , va rog din suflet ! Acum in pragul Marii Sarbatori a nasteri Domnului Nostru Isus Cristos , sa fim mai buni , mai intelepti si sa iertam asa cum Bunul Dumnezeu ne iarta ! Nea Ilie trebue sa fie respectat ca om si pentru tot ce a facut in Onesti .Din para mea Nea Ilie ai foarte mult respect indiferent ce vorbeste lumea ! Doamne Ajuta !

  4. O stare pe care o impartasim cu altii si-atat! Tagma jefuitorilor,care se extaziaza la beneficiile revolutiei, pt prosperitatea unora si-a urmasilor,urmasilor ,….lor ,cine are curajul s-o traga la raspundere?Daca vin copiii omului, asta rezolva problema Onestiului ?Dupa difuzarea emotionantului film TV ,despre TRAGEDIA ORASULUI,deja, comentariile au reliefat impartirea in,,mizeri si bogati”.Am plans de–aici ,vazand adevaruri adevarate,cu nume pe care le auzisem in casa si chiar rolurile jafului ,au jucat .Nea Ilie primeste un codru de paine ,cand si cand,iar vinovatii sunt la varful inavutirii,inca.

  5. t S-a facut vorbire in acest articol despre ONESTI mai apoi GHEORGHE GHEORGHIU DEJ ,despre minunatii oameni ai muncii care au contribuit la inaltarea acestui frumos oras ;dar despre cei care au furat dupa miscarea din 1989 ,NICI O VORBA ,pacat mare pacat !

  6. Pe acest „erou” l-am cunoscut cand a trebuit sa plec in armata in 1987,mi-a luat pe o panarama de valiza de lemn,reconditionata,450 de lei.La vremea aceea un salariu bun era de 2000 lei.Nici in ruptul capului nu a vrut sa lase un leu si eu trebuia sa plec in cateva zile,asa ca sa aibe dupa sufletul lui/

    • Din cauza banilor ai tu ciuda pe el? Sa iti fie rusine sa ajungi la anii lui si nu iti dau mai mult de o saptamana sa traiesti in conditiile in care sta acest EROU! Da. Banii sunt ochiul dracului,dar afla ca pentru ce mentalitate ai sa iti amintesti in 1987 pana acum.. e grav.

      • Nu,nu neaparat banii,ci sufletul..trebuia sa.i asculte sufletul acestui tanar si nevoia…si tatal meu are 82 ani..4 copii si a trecut prin aceste schimbati dar si bautura asta are o masura…din 5 copii si o sotie,chiar toti s.au indepartat de nea Ilie fara sa aiba motive serioase!?..Urla seara de seara”facea spectacol”de se auzea toata strada.Eu am spus ce.am vazut dar sunt multi ca nea Ilie care au trecut prin incercari grele…dar se pare ca el a atras atentia cu alte lucruri deloc laudabile….

  7. Întotdeauna am respectat oamenii care muncesc si prin munca lor contribuie la renumele orasului unde traiesc…..il respect si pe nenea Ilie.dar nu sunt deacord cu faptul ca mereu il vezi cu sticla de bautura in mana…..In alta ordine de idei Primaria, in vecinatatea careia locuieste de ce nu se implica sa-i faca viata mai usoara…?

LĂSAȚI UN MESAJ