Oda in metru cub

Nu credeam sa-nvat a pluti vreodata/ Pururi pieton, incaltat normal/ Picioarele mele paseau linistite/ Pe trotuar.

Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,/ Balta tu, dureros de adanca.../ Pana-n fund simtii umezeala/ Ne"nduratoare.

Jalnic mustesc de viu ca buretele./ Ori ca un castravete in haina-i/ Apa mea n-o pot evapora cu toate/ Uscatoarele lumii.

De-a mea raceala, mistuit ma vaiet,/ Pe-al meu pat, ma topesc de febra.../ Pot sa mai re"nviu din ea/ Pana"n primavara?

Piara-mi baltile tulbure din cale,/ Vino iar in targ, uscata normalitate/ Ca sa pot pasi linstit, mie/ Orasul reda-mi-l!

Scrie un comentariu
Campurile obligatorii sunt marcate cu *.

Subject:

Nume:
Email:
Comentariu: *
Cod de verificare: *	Copiati codul de verificare din imagine :

ionionica

#1 : 15/02/2010, 07:37

---

Felicitari! E bine ca mai putem avea umor- fie el si negru- in aceasta mocirla care ne inconjoara!