In perioada iunie 2014-martie 2015, gratie programului Erasmus+, Asociatia Oblio implementeaza proiectul “Get Involved in Education”. Acest proiect ofera sansa unor tineri din Turcia, Italia, Georgia si Moldova sa vina, sa traiasca si sa invete (despre ei insisi mai ales) in România, despre România.
Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale, care reglementeaza si dirijeaza implementarea acestor proiecte, organizeaza, periodic, stagii de instruire (On Arrival Training, Mid-Term si Departure Training) voluntarilor SEV (Serviciul European de Voluntariat) sositi la noi in Romania. La cel mai recent stagiu OAT desfasurat la Predeal a participat, din partea Asociatiei Oblio, voluntara din Turcia, Seren Kotan.
Cum cel mai eficient mesaj e cel vazut prin ochii participantului, am ales sa o lasam pe a sa ne povesteasca, nu inainte de a traduce cuvintele sale.
“Inainte de a pleca la Predeal, ma gândeam ca va fi o saptamâna plictisitoare. Spre surprinderea mea, a fost insa o saptamâna minunata de la inceput pâna la sfârsit. Plecati fara un info-kit , fiecare dintre noi a fost destul de stingher in prima zi, nestiind daca vom putea desfasura cu success activitatile planificate.
In prima zi, am realizat ca sunt singura voluntara din Bacau si, desi m-am simtit ciudat in aceasta postura, am incercat – si am si reusit – sa ma focusez pe avantajele (si mai putin pe dezavantajele) oferite de aceasta situatie.
Cu toate ca programul nostru a fost foarte dens si bine planificat in timp, “imbracarea” activitatilor in jocuri, ale caror scopuri si beneficii le-am inteles in mare parte, a facut ca saptamâna sa treaca foarte repede. Trainerii participanti au fost mereu pe aceeasi lungime de unda cu noi, anticipându-ne intrebarile si fiindu-ne aproape la fiecare problema.
La sfârsitul stagiului, fiecare dintre noi a fost pus sa aleaga o poza reprezentativa pentru cele 6 zile de activitati. O poza surprinzând un om legat la ochi, tragând cu pistolul, mi-a atras atentia. A fost alegerea mea; am plecat la Predeal, cu ochii inchisi, dar in acelasi timp, dorind sa-mi ating tinta – sa inteleg cât mai bine ce inseamna SEV in România. Toate activitatile m-au ajutat sa devin mai agera: sa inteleg voluntariatul dintr-o noua perspectiva”.
