Oamenii deșertului

Pare greu de crezut că, în mileniul III al erei noastre, băcăuanii se confruntă cu o problema apei. Sau, mai exact, cu precaritatea alimentării cu apă potabilă. Asta rezultă din informațiile primite de la autorități și din ceea ce trăim pe propria piele, atunci când crapă conducta de aducțiune de la Valea Uzului sau alte conducte vechi și cârpăcite.

Iată ce se întâmplă, de exemplu, la Onești, oraș care nu se află situat în deșertul Namibului, dar care nu beneficiază de apă decât dimineața și seara. Și asta, fiindcă așa cred birocrații și ineficienții noștri administratori să îi trateze pe locuitorii care, totuși, își achită serviciile, chiar și atunci când nu le au. A fost zilele trecute la Bacău vicepremierul Sevil Shhaideh, care a promis bani pentru a se realiza o rezervă de apă a Bacăului. Așa să fie, dar deocamdată această promisiune este doar încă o confirmare a faptului că avem o problemă la acest capitol.

Primarul Cosmin Necula a spus că avem conducte atât de ciuruite, încât se pierde 60% din apa care circulă prin ele. Pierderile ajung chiar la 95% în Șerbănești. Și ghici dine plătește apa asta care se scurge în țărână? Evident, noi, cei care nici măcar nu beneficiem de ea. Se muncește la o soluție ca să nu mai ajungem să avem veceurile înfundate atunci când se sparge țeava de la Uz. Așa se spune, dar probabil nu vom avea parte de soluția asta până la următoarea avarie, pe care o așteptăm așa cum așteptăm și cutremurul acela inevitabil.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"