Când te gândesti ca au trecut atâtia ani de când am imbratisat pseudodemocratia si parca am fi tot acolo de unde am plecat!!! Aproape ca nu s-a intâmplat nimic din ceea ce speram la acea vreme. Decât ca s-au conturat din ce in ce mai bine, de la mandat la mandat, cele doua clase sociale care compun societatea noastra: cei bogati si ai sarmani (ori pe acolo).
Culmea e ca patura imbogatitilor s-a format, in mare parte, din rândul politicienilor. Or, toti cei care ne-au cersit votul la fiecare patru ani n-au facut-o pentru ca-i dureau maselele de plebe ori mânati de arsura din piept cauzata la auzul imnului de stat, ci mai curând pentru acel ciolan al naibii de gustos care le garanteaza un trai bun nu doar pe perioada mandatului, ci si vreo doua generatii de-acum incolo. Iar, acum ca tot or sa vina „parlamentarele”, s-a si stârnit oala cu…miere.
Mai rau e pentru „guristi” si ceilalti „neproductivi”care, acum, nu se mai produc pe scenele electorale. Si pentru fabricile de pixuri, galeti ori fular, ca nu le mai creste cifra de afaceri. In rest, aceleasi placi uzate se vor face auzite, la care, eventual, a mai fost atasat un single de cea mai recenta data, asa, ca sa arate ca si-au facut update la necazurile prostimii.
Si noi mai stam cu ochii beliti la show-urile TV in care doi rivali politici isi dau suturi ca la Plevna, mai arunca unul o petarda, mai apare colea o fumigena si, gata!, trec si alegerile astea. Apoi, patru ani stai si te milogesti la sindicate (in mare parte, trecute si ele in barca parcata pe stânga sau pe dreapta) sa te ajute sa-ti mai creasca salariul (caci de greve si alte prostii din-astea nu o sa mai auzi) ori faci scrisori, emailuri catre presedintie si prim-ministru, insa, pe care n-o sa ti le citeasca nici naiba.
