O scriitoare cauta sponsor prin mica publicitate

    5


    Dupa 47 de ani de activitate in invatamânt, o profesoara s-a decis sa scrie o carte. Pentru a o publica are nevoie de bani si s-a decis sa apeleze la mica publicitate pentru a-si gasi un finantator.

    Un anunt de la Mica Publicitate im atrage atentia: “Caut sponsor pentru editarea unei carti cu titlul ‘Umor amar’. Tel.0766.45…”. Am fost sceptic, ce poate sa fie, inca un bacauan vrea, ca multi altii in ultimul timp, sa publice o carte. N-are toti banii si…

    Sun. Imi raspunde o doamna. Nu stiu de ce, asteptam o voce de barbat. “Poate ca cei mai multi autori de carti de umor sunt barbati, femeile, in general, scriu poezie”, imi spune doamna Crenguta Gabriela Pâslaru, cu umor, când ii povestesc, dupa ce ne-am intâlnit.

    O doamna distinsa, cu o expresie mirat-deschisa; putin stânjenita. Remarc inca de la inceput palaria, una eleganta, bej, care se incadra bine cu profilul, dar si culoare costumului deux-pieces, bej-gri. Bluza rosie, cu gulerul rasfrânt peste cel de la sacou, la piept, un trandafir rosu, prins cochet cu o agrafa.

    “M-am nascut si am trait in scoala”

    “De ce am intitulat cartea Umor amar, o sa ma intrebati, sunt primele cuvinte, ale invitatei mele, dupa prezentarile de rigoare. Am povestit diferite scene hazlii, cu umor, din viata scolara, pe care am cunoscut-o foarte bine, parintii mei au fost invatatori, eu am fost profesoara 47 de ani, pot spune ca m-am nascut si am trait in scoala.

    Este, mi-am zis, un domeniu accesibil pentru mine. Am inceput activitatea de profesor la Bucecea, in Botosani (eu sunt nascuta la Gura Putnei, nu am trait acolo, desi as fi vrut, a venit razboiul si stiti cum era), unde am predat vreo cinci discipline, eu am specialitatea psihologie-pedagogie, care nu prea era cautata. Intr-o zi mi s-a propus sa ma duc la «Stefan Gheorghiu», aveau nevoie de cadre in judet, insa am refuzat si am plecat doi ani in Muntenia, am predat româna si franceza, aveam o sora acolo, tot in invatamânt.”

    Dupa o perioada, doamna Crenguta Pâslaru a venit in Bacau, la Liceul Pedagogic, cu speranta ca o sa-si faca meseria, insa s-au restrâns si acolo catedrele, si a ajuns la “Bacovia”, pe post de psiholog scolar. Necazurile se tin lant, a venit problema cu transcedentalii si postul s-a desfiintat. Asa a ajuns director la o casa de copii cu deficiente, apoi inspector scolar cu probleme de orientare profesionala, insa o chema catedra, de aceea a revenit la Liceul Pedagogic, a predat si la Universitate, dupa care a iesit la pensie.

    “Sunt un om activ, am mai profesat si dupa pensie, am inceput sa scriu. Trebuie sa va spun ca am mai scris carti de specialitate: «Didactica moderna in invatamântul prescolar», dar si despre pedagogie prescolara si metodica, cursuri de specialitate, insa umorul nu-mi dadea pace”, mai spune interlocutoarea mea.

    Palaria buclucasa

    Doamna Crenguta a terminat la “Oltea Doamna” din Iasi, acum “Mihai Eminescu”, acolo a publicat prima data eseul DEBUT, dar si poezii, “cu umor, umorul este punctul meu forte, cu umor le treci pe toate”. Dupa DEBUT, bine primit, a mai publicat intr-o carte tiparita de Liceul “Negruzzi”, apoi “Tragico-comic in scoala”, urmata de scurte povestiri, cu umor de buna calitate, reunite sub titlul “Palaria”.

    “Mie imi place, mi-a placut dintodeauna sa port palarie, din aceasta cauza se faceau glume, uneori ireverentioase, chiar nepoliticoase, la adresa mea. La rând la carne, la lapte sau pâine, eram mereu tinta glumelor: Palarioaso, treci la rând, Uite-o si pe asta, n-avem de niciunelea si ei ii trebuie palarie etc. Multi se legau de palaria mea. Pe atunci nu se prea purta palarie. Am indurat multe umilinte din cauza palariei, insa nu am renuntat la ea. Nici astazi. Mai ales astazi, când, iata, este la moda. Eram director adjunct la Liceu, inainte 1990, si la sedintele cu directorii nu aveam voie sa purtam palarie, o bagam mereu in geanta, din aceste intâmplari se trage seva nuvelelor mele cu umor, sustinute de refletii proprii, dar si ale unor folozofi, scriitori… Fiecare va intelege ce vrea, unii se vor amuza pur si simplu, altii vor descoperi si substratul social, politic”, ne decodifica continutul prozelor sale.

    Palaria, imi mai spune doamna Crenguta Pâslaru, nu-l considera numai un obiect vestimentar, palaria devine si un “acoperis“ al “gândurilor ramase nespuse, al iluziilor fara sperante, framântarilor celor care nu-si gasesc rosturile, idealurile care le-au fost spulberate”, nu numai cele personale, dar si ale altora care se vor regasi in cartea care, cu optimism, interlocutoarea mea spera sa ajunga sub tipar. “Cine va citi cartea, daca va fi vreodata publicata, va avea de invatat, umorul are valente educative, nu numai distractive. Nu prea se mai scriu carti de si cu umor, cu toate ca românul, in general, are umor, cu el a strabatut epocile, istoria, viata. La aceasta vârsta m-as bucura sa o pot publica”.

    Costul cartii – câteva pensii de profesor

    Umor in proza, umor in versuri, dragostea la români, acesta va fi continutul cartii Umor amar, semnata de autoarea anuntului aparut in ziarul nostru. De ce aceasta modalitate de a gasi sponsori? “Nu-mi fac prea multe sperante, dar m-am gândit ca se gaseste totusi cineva, sa fie interesat si de o carte. Veniturile mele nu-mi permit sa achit contravaloarea unei carti, fie ea si de umor. Dupa unele informatii, costul s-ar ridica la câteva pensii de-ale mele. Imi iubesc cartea, dar eu traiesc, ca multi alti pensionari, cu umor amar, de azi pe mâine. Sper sa o pot publica. Eu va multumesc ca ati avut rabdarea sa ascultati aceasta poveste a unei femei, care face exercitii zilnice pentru a nu derapa in starea vegetativa.”

    Poate ca Umor amar nu va fi o capodopera, insa, cu siguranta publicul va fi interesat de viata, cu umorul ei, cu tragico-comicul ei, scrisa cu suflet si cu…umor.
    Telefonul la care poate fi apelata doamna Crenguta Gabriela Pâslaru este 0766.775.339.



    Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

    5 COMENTARII

    1. Ce emotii in a o revedea ,dupa 14 ani de la absolvirea Liceului Pedagogic,pe mult iubita mea diriginta!Si azi imi vin in minte orele frumoase de pedagogie si dirigentie.

    LĂSAȚI UN MESAJ