Nici de Ziua Nationala nu pot uita faptul ca, recent, agentiile internationale de presa au etichetat ca pe o ironie faptul ca procurorul-sef al DIICOT a fost arestat preventiv. Fireste, remarca este o zeflemea, un fel hohot de râs care ne spune ca povestea asta a pus capac la toate. Cum este posibil ca seful institutiei care oficial lupta impotriva sistemului mafiot sa fie acuzat de practici mafiote?

Asta intreaba ziaristii occidentali, care nu mai au alte resurse de a se cruci decât recursul la zeflemea. Ne aflam, fireste, in miezul putred al unei drame nationale. Ca abordarea de tip mafiot a ajuns una curenta in partidele/ministerele noastre – si nu de ieri, de azi – stim. Dar sa nu gasesti in toata România macar un singur om curat care sa lupte cu mizeria cronica institutionalizata este o rusine nationala.

Intâmplarile curente in care capii anti-mafie cu statut de politician sunt incatusati imi aduc aminte de o istorioara hazlie, in felul ei, de la inceputurile timide ale democratizarii noastre originale. Un consilier local a fost surprins in timp ce bracona. Omul n-a dat-o sau n-a putut-o da cotita in fata evidentei, dar si-a exprimat o nedumerire publica: nu pricepea de ce toti anchetatorii sai sunt de aceeasi teapa cu el: braconieri.

Cum, se intreba el, cum de nu se gaseste macar unul singur care sa ma ancheteze fara sa fi fost coleg de braconaj cu mine? Il acuza de braconaj (in tandem cu el…) si pe primarul locului, cel despre care credea ca l-a ,,turnat”, din cauza ca-i era opozant politic. Curios, nici unul dintre cei astfel aratati cu degetul nu a reactionat.

Acum, imi dau seama ca, in núce, aveam deja prefigurat inca de atunci chipul puterii politice de astazi. Si-mi mai aduc aminte incatusatele intâmplari de astazi de istoria trista a unui om despre care am scris acum vreo trei ani, in preajma Zilei Nationale, când implinise 100 de ani.

Atunci, el mi-a marturisit ca-l tinea in viata doar dorinta de a fi repus in drepturi de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, organism la vârful caruia zanganitul catuselor este in floare acum. Nu-si dorea decât restituirea contravalorii unei mori confiscate. A murit, dar nu si-a vazut visul indeplinit.

Nici urmasii lui n-au primit nimic. Li s-a spus sa stea la rând. Care rând se vede destul de bine astazi cum era ordonat…Aceste istorioare mi-au reamintit zisa celebra a unui personaj la aparitia fantomei tatalui lui Hamlet: ,,Ceva e putred in Danemarca!” Daca Shakespeare s-ar putea inspira din realitatea noastra, probabil ca, si de Ziua Nationala, personajul sau ar exclama: ,,Totul e putred in…” Ce-ar zice iubitorii de neam ai acelui istoric 1 Decembrie 1918 in fata unei asemenea triste evidente?…

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

  1. Bun articol Dle ION PETCU , dar trebuie precizat ca 1 dec. este ziua nationala numai in Romania si astfel reprosurile la presa internationala privind coruptia si hotia [golania] care a ajuns grav in varful institutiilor fundamentale ale statului roman,trebuie evitate indiferent de momentul in care apar.

LĂSAȚI UN MESAJ