O problema de incredere

1


Bancherii se intreaba ce tot au românii de refuza intr-una ofertele de credit. Piata geme de banet care este refuzat de posibilii clienti. Clienti care s-au tot fript cu ofertele bancilor si acum prefera sa strânga din dinti decât sa ia un credit cu potential toxic.

Problema bancherilor este ca nu-si dau seama ca, prin lacomia lor, au distrus increderea in sistem. Si acest lucru este singurul care conteaza, câta vreme increderea este liantul care tine o banca pe piata. Românii au tot primit lovitura dupa lovitura de la sistemul bancar si au decis ca e mai bine fara datorii. Sa ne amintim doar de modul in care bancile au gestionat criza creditelor in franci elvetieni.

Acestea au fost prezentate drept creditele cele mai bune: dobânda mica, riscuri scazute, deci. Dupa ce cursul de schimb a explodat, bancile nici nu au vrut sa auda ca debitorii au probleme; au preferat sa câstige din diferenta de curs, in vreme ce debitorii isi cheltuiau si ultimul banut ca sa plateasca ratele. Mai catre zilele noastre, Legea darii in plata este atacata puternic de lobby-ul bancar care, prin intermediul agentilor de influenta si al reclamelor platite incearca sa sperie românii de consecintele apoteotice ale adoptarii acesteia.

E si normal, cine nu ar vrea sa aiba o armata de sclavi, carora sa le ia si casa si care sa fie fortati sa plateasca si ratele unui bun de care nu mai beneficiaza? Lobby-ul bancar a ajuns la presedinte, care a intors legea in Parlament si, apoi, la Guvern, care a decis ca legea nu este buna. Nu este buna pentru banci, desigur. Oamenii nu conteaza. Pentru ca acelasi lobby bancar a determinat Guvernul sa amâne aplicarea Legii falimentului personal.

Mai ramâne sa se reinfiinteze inchisoarea datornicilor si ne putem intoarce linistiti in Evul Mediu pentru ca, pe baza legislatiei existente, omul de rând nu mai are nici o sansa in raport cu banca. O banca poate modifica oricând comisioanele, poate cere ajutor de la stat sau poate sa ceara protectia oferita de Legea falimentului.

Când a venit criza, bancile au decis sa creasca dobânzile pentru a se „apara de riscuri”; debitorii au trebuit sa plateasca mai mult desi au ajuns sa câstige mai putin. Omul de rând nu poate nici sa ceara scaderea ratelor, ci cel mult o reesalonare, nu poate sa se adreseze statului sa fie ajutat când nu mai poate plati si nici nu poate sa ceara falimentul.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ