Ne-am cunoscut in iunie 1978 la un service auto din Gheraiesti, in jurul unei masini R16. Din discutiile avute despre masina, performante, mecanica, intre noi doi a trecut curentul foarte repede. Aveam aceleasi opinii si reflectii fata de ceilalti. Eu aveam 24 de ani si el avea 20. Dupa aceea ne intâlneam des. De doua, trei ori pe saptamâna la o cafea sau mai des la pescuit. Mi-am dat seama ca avea un fond foarte bun, foarte ambitios si de antreprenor.

Asa s-a legat o prietenie ADEVARATA. Eu cu activitatea mea la IMU si handbal, el la IDMS. Sâmbetele si duminicile mergeam impreuna la pescuit sau la o cafea. In perioada grea a regimului comunist ne mai ajutam cu tigari, carne, cafea, ciocolata si produse care nu se gaseau pe piata in România. Anii treceau iar in 1988 m-am decis sa plec definitiv din România. Cu o luna inainte sa plec am facut ultima partida de pescuit la Andriesti unde el a prins mai mult peste ca mine si a facut multe glume la adresa mea, caci avem scule de pescuit mult mai performante ca ale lui.

Cu doua zile inainte de a pleca definitiv in Franta am trecut pe la Teatru ca sa-mi iau ramas bun si sa-l intreb ce vrea sa-i aduc din Franta. Mi-a spus: “o lanseta si cârlige de pescuit”.

La plecare mi-a spus sa nu ma mai intorc. Asa a si fost. Dar promisiunea a fost indeplinita si i-am trimis o lanseta si cârlige printr-o alta persoana care venise in Franta in 1989. Prietenia noastra a continuat si dupa plecarea mea. Vorbeam la telefon o data pe luna sau la doua luni, caci telefoanele erau interceptate si vorbeam codat cu toate ca nu vorbeam de regim, ci doar de handbal, fotbal, pescuit si familie.

In aprilie 1990, dupa Revolutie, am venit in România, la Timisoara si Arad unde am condus 4 tiruri cu ajutoare spitalicesti. Am profitat de ocazie si am tras o fuga la Bacau, pentru vreo 4 zile.
Pe Doru nu l-am gasit la Bacau, era plecat la Bucuresti cu noua afacere Selena pe care o incepuse. Asa ca nu m-am vazut cu el, dar continuam sa vorbim la telefon.

Din 1990-1995, eu nu am mai venit acasa. M-am ocupat de pasiunea mea, handbalul, si am avut rezultate foarte bune. Am reusit sa vin in România sa stau in iulie si august 1995 si atunci m-am vazut de mai multe ori cu Doru. Mi-au placut foarte mult realizarile facute impreuna cu familia sa.

Asa m-am hotarât sa dau un interviu pentru lansarea lui ca Primar, caci mi-a spus ca vrea sa candideze.
Apoi, in 1996, a devenit Primar. Dar intre timp, departe de tara, ii faceam o companie tacita cu familia, prietenii mei si fostii mei colegi de la IMU etc., care au inceput sa vina in Franta, la Paris. Toti ma cautau si ii ajutam cu ce puteam.

Când au fost alegerile am avut emotii, dar când a fost ales primar mi-am adunat prietenii români si francezi, iar sticlele de sampanie au inceput sa bubuie. Dupa alegeri m-a sunat intr-o noapte si am vorbit peste o ora. Cum au decurs alegerile si in general despre noi si ai lui. Dar mai mult de pescuit, fotbal si handbal. Din 1995 am venit in România in fiecare an chiar de doua sau trei ori pe an si nu a existat data sa nu ma vad cu Doru si familia lui.

Prietenia noastra “fara interese” a durat din clipa in care ne-am cunoscut. Ne spuneam tot ce aveam pe suflet. In primul mandat al lui am vazut cum se schimba Bacaul in bine si foarte bine.
Dupa ce nu a mai fost ales primar toti acei prieteni l-au tradat si l-au ponegrit in tot felul. «Asta e românul». Dupa ce il ajuti iti intoarce spatele (am si eu cazuri).

In februarie 2005 am revenit o saptamâna la Bacau si atunci m-am revazut cu Doru. Am stat de vorba vreo 8 ore numai noi doi la pista de karting despre tot ce s-a intâmplat.

Mi-a spus ca i se pregatesc mai multe dosare penale. Era tare dezamagit si ingândurat. I-am spus ca, cu ajutorul Bunului Dumnezeu si a oamenilor corecti, va trece si peste asta. Acum l-am vazut ca a devenit alt om. Pentru el acum conta familia si sa-si creasca frumos copiii. Apoi a fost episodul arestarii lui. Cele 42 de zile state in arest l-au macinat foarte mult. Sanatatea lui s-a subrezit. Am incercat sa vorbesc cu el la telefon dar a fost imposibil. Doar România nu e Franta!

Prietenia noastra a fost una adevarata si fara interese.

Marian Miclescu


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. A fost un băcăuan extraordinar, care nu v-a fi uitat niciodată, de cei care l-au iubit, dar nici de cei care nu l-au iubit. A fost un suflet mare şi iubitor de oameni. Întradevăr, Bacăul fără Dumitru Sechelariu nu mai este acelaşi.
    Ceva lipseşte. Şi acel ceva, nu este altceva decât curajul şi dinamismul.

    Dumnezeu să îl odihnească în pace!

LĂSAȚI UN MESAJ