Situatia din ultimele zile, cu controalele si amenzile date de ANAF merita doua comentarii.
Pe de o parte, intr-adevar, in domeniul micului comert exista o oaresce evaziune care a fost acceptata de autoritati in ideea ca micul intreprinzator preia o parte din responsabilitatea statului. Adica, pe româneste spus, lasându-l pe comerciant sa mai fure câte ceva, acestuia i se permitea sa se intretina pe sine si pe familia sa, plus 1-2 angajati care, in alte circumstante, ar fi trebuit sa fie preluati de sistemul asigurarilor sociale.
Astazi, vine ANAF-ul si taie evaziunea de la radacina, dar Statul nu e pregatit sa inlocuiasca acest sistem. Practic, ia fara sa puna nimic in loc. Si asta se va vedea in curând!
Pe de alta parte, si comerciantii au partea lor de dreptate. Exista situatii care nu sunt reglementate de lege si, in care, orice ai face, tot gresesti. Una dintre situatii este cea a bacsisului sau a restului neridicat de clienti.Daca un client iti lasa moneda de cinci bani pe tejghea, deja te-a condamnat la amenda.
Daca iei bacsis de la clientul care a comandat o cafea in bar, din nou esti pasibil de amenda si localul, de inchidere. O alta situatie este cea care se intâlneste in mediul rural, unde aprovizionarea se face “pe caiet”. Familiile nevoiase iau produse pe datorie, cu plata in ziua de leafa sau de pensie. Deja, pe lege, se cheama ca s-a vândut marfa fara a se emite bon fiscal si amenda e ca si data. Ca mai ai si lipsa in gestiune, deja asta e bomboana de pe coliva. Asta e legea. Care nu poate fi respectata.
Ceea ce inseamna ca e o lege proasta!
