Legea care interzice apologia celor condamnati pentru crime de razboi sau genocid – adica a legionarilor, a membrilor guvernului Antonescu si a lui Nicolae Ceausescu) pare sa genereze un efect opus celui scontat de initiatori. Punând la index o multime de nume importante ale literaturii, economiei, politicii românesti (gen Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Mircea Cancicov, Petre Tutea, etc.), a determinat societatea sa-si puna semne de intrebare vizavi de sentintele prin care aceste persoane au fost condamnate, in special, la solicitarea URSS.
Acest lucru se traduce prin declararea intentiilor de a se solicita revizuirea deciziilor de condamnare a acestor persoane.
Ne putem, deci, astepta, la sute de cereri prin care persoanele condamnate de Tribunalele Poporului sa fie rejudecate si, eventual, exonerate de acuzatiile aduse. La fel, ne putem astepta la o presiune pentru rejudecarea procesului lui Nicolae Ceausescu si nu este greu de presupus ca o eventuala redeschidere a dosarului ar duce la un verdict deranjant pentru initiatorii legii. Nu de alta, dar genocidul de care a fost acuzat Ceausescu este dificil de demonstrat iar pentru subminarea economiei nationale exista mult mai multe probe pentru acuzarea celor care au guvernat ulterior.
Una peste alta, aplicarea legii poate deveni o Cutie a Pandorei. Pe de o parte pentru motivele prezentate mai sus; pe de alta parte pentru motive ce tin de dificultatea logistica pentru mutarea statuilor, a placilor comemorative, pentru schimbarea numelor de strazi si parcuri, cu tot ceea ce presupune aceasta, inclusiv cu schimbarea actelor de identitate a persoanelor si a actelor firmelor si institutiilor.
