O fraza lunga cat sirul dezamagirilor noastre

Surescitati peste masura de apropierea alegerilor parlamentare, liberalii de la guvernare, dar si opozantii din PSD si PD-L, au inceput sa zbiere peste tot unde pot fi vazuti si auziti cat de mult iubesc, inteleg, respecta si ajuta ei bietul popor roman, atat de urgisit, de parca necazurile si saracia alegatorilor ar fi aparut de ieri, de azi, si nu este o istorie veche de cand alde Tariceanu, Basescu, Geoana ori Boc erau si ei simpli cetateni, e drept, in Republica Socialista Romania, si nu ditamai politicienii care fac spume la gura de atatea promisiuni pe care, avem acest drept, nu le mai credem, dupa cum nu mai credem nici in eficienta asa-ziselor amasuri de protectie sociala destinate sa ajute paturile defavorizate”, ah, limba noua de lemn!, pentru ca respectivele masuri sunt doar paleative, jenante carpeli cu petice minuscule care n-au cum sa acopere ditamai gauroiul din atatea si atatea bugete familiale, gauroi care se mareste in fiecare zi odata cu scumpirea gazelor, a gigacaloriei, a benzinei, a painii si carnii, a medicamentelor, adica a tot ce inseamna viata sau, tot dupa o idioata expresie postrevolutionara, acosul zilnic al romanului”, un cos care parca se micsoreaza pe masura ce timpul trece, si asta in ciuda raportarilor nerusinate care spun ca am inceput sa belferim sub inteleapta guvernare liberala, bineinteles cu vremelnica si tumultoasa contributie a pedelistilor supercompetenti, fara a uita permanenta preocupare a pesedistilor care nu pot uita ca, la un moment dat, s-au falit ca sunt aimpreuna cu oamenii, aproape de ei”, insa cu totii habar n-au ce inseamna sa traiesti cu sume mizere in fiecare luna, sa imparti saracia in saptezeci si sapte, numai ca sa-ti ajunga si de intretinere, si de mancare, si de medicamente, de haine la copii, si de toate cele trebuincioase unui trai care numai decent nu este, ca s-ar speria europenii daca ar sti ce afrati” intru UE si-au adus in marea familie, o familie dezbinata de interese si orgolii, unde romanii, atunci cand nu sunt demonizati pentru toate relele adevarate ori inchipuite, sunt priviti cu o condescendenta sora buna cu mila aristocratica in fata unui grajdar sau a unei fete in casa, ca asta ne este imaginea in afara, in ciuda exceselor patriotarde ale sus-pomenitilor politicieni care ne sufla in panzele mandriei nationale, doar-doar vom uita ca ne-au dezamagit de atatea ori si in noiembrie le-om da din nou votul, nu-i asa!, ca sa munceasca pentru binele poporului.Scris de Nelu Brosteanu