Cu o intârziere de vreo doua decenii, societatea româneasca incearca, timid, sa dezbata serios problema orelor de religie.
Din pacate, dezbaterea este viciata de atitudinea unora, care considera ca orele de religie trebuie sa fie, neaparat, ore la care elevii trebuie sa se roage, sa fie impartasiti si sa se spovedeasca.
Credinta este o problema delicata; nu trebuie impusa cu forta. Fiecare trebuie sa fie liber sa creada sau sa nu creada in ceva; cel care crede nu trebuie sa fie persecutat dar nici cel care nu crede nu trebuie sa fie tratat ca un bolnav care are neaparat nevoie de ajutor.
De aceea, problema religiei trebuie sa fie una personala a fiecaruia. Nu trebuie sa existe presiune din partea societatii nici impotriva credinciosilor dar nici impotriva ateilor, agnosticilor sau a celor de alte credinte.
Cine vrea Biserica, e liber sa mearga in lacasurile de cult. Dar nu trebuie fortate lucrurile.
In fond, avem experienta trista a atâtor secole de persecutii religioase.
Spun unii ca fara religia predata la scoala, societatea s-ar narui din cauza problemelor de morala.
Acum, vi se pare ca suntem o societate foarte morala? Vi se pare ca, in ultimii 20 de ani, de când se preda religie in scoli, România a evoluat din punct de vedere etic?
Eu zic ca inainte de 1989 moravurile erau mai bune si societatea mai linistita. Si asta, fara religie in scoala, ci cu multa, foarte multa educatie, bun simt si aplicare hotarâta a legii.
