Problemele României nu sunt nici economice, nici politice și nici corupția nu este cea mai gravă situație care ne amenință. Toate aceste probleme, la care putem adăuga fără să greșim problema terorismului mondial, a imigrației ilegale sau a „amenințărilor” Rusiei, pălesc în fața principalei amenințări: precaritatea juridică pe care s-au clădit relațiile dintre puterile statului.
Politizarea excesivă a Curții Constituționale care a interpretat în funcție de anumite interese articolele Legii fundamentale precum și faptul că însăși Constituția a fost scrisă lăsând multe portițe a făcut ca instituțiile statului să nu aibă temelii stabile. Iar președinții Băsescu, timp de zece ani, și, respectiv, Iohannis, doi ani, au șubrezit aceste temelii pentru a le face să joace cum au dorit ei. Statul român este o construcție cu temelii de lut, clădită pe nisipuri mișcătoare; de aceea crizele politice se țin lanț și, din același motiv, au putut profita agenții de influență ai altor state pentru a-și îndeplini scopurile.
România are nevoie de o reformă instituțional-constituțională, care să așeze relațiile dintre Puteri o dată pentru totdeauna și să garanteze faptul că nu vor mai exista atacuri la adresa echilibrului dintre acestea și nici amestecul uneia în afacerile celorlalte.
Faptul că președintele refuză să desemneze un premier și a amânat orice decizie până după Crăciun este unul din motivele pentru care trebuie prevăzută expres în Constituție nu doar obligația de a face, ci și pedeapsa pentru refuzul de a face. În acest moment, președintele țării se afla deasupra oricărei legi, el neputând fi pedepsit, teoretic, decât pentru „înalta trădare” dar nici o lege nu definește, deocamdată ce poate însemna această expresie.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
