In conditiile in care toata lumea se plânge de spatii, in Bacau descoperim mereu cladiri, unele de patrimoniu, lasate de izbeliste, care s-au degradat cu timpul. Nu mai reluam cazul „Casei Alecsandri” sau cel al imobilului, poate cel mai frumos, de lânga Teatrul „Bacovia”.
Autoritatile locale, fie ca este vorba de Primarie sau Consiliul Judetean, s-au inecat in tot felul de explicatii, ba ca nu sunt fonduri, ba ca nu au valoarea care sa merite alocarea sumelor necesare reabilitarii. Un lucru este cert: zestrea noastra de suflet, atât cât a mai ramas, dispare, in fiecare zi, in colbul istoriei, dar mai ales al neglijentei si lipsei de respect fata de lucrarea inaintasilor nostri.
Un atentat la mostenirea urbanistica
Astazi, aducem in fata opiniei publice o alta cladire, care a avut aceeasi soarta: a fost lasata de izbeliste in bataia vremii si a vandalilor. Se afla pe strada Soimului, la numarul 7, a fost construita in 1921, iar, acum, este proprietate a Consiliului Judetean, in care au functionat – cu ani in urma – Casa Pionerilor, UTC-ul, apoi Muzeul de Istorie, iar, din 1990, a fost destinata Muzeului de Etnografie, care a functionat aici pâna in 2006.
In 2002, a suportat o investitie de consolidare, turnându-se o noua centura. Dupa ce a luat fiinta Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, in 2006, a fost mutata si Sectia de Etnografie in noul sediu, de pe 9 Mai, iar cladirea de pe Soimului a fost lasata de izbelise, fara paza, fara o minima conservare. Ce a urmat? In zilele senine, se vede din sediul Consiliului Judetean. Doar daca cineva are bunavointa sa se ridice din fotoliu si sa se uite pe un geam.
„Imobilul nu mai prezenta siguranta. Atunci, in 2002, nu s-a rezolvat problema infiltratiilor de la subsol, astfel ca acesta s-a subrezit de la fundatie, existând pericolul prabusirii cu totul. In aceste conditii, s-a evacuat tot patrimoniul si a fost adus la Complexul Muzeal.”
Mariana Popa, manager al Complexului Muzeal.
In numai câtiva ani, s-a degradat aproape in totalitate. Acoperisul este spart, ploua in aproape tot imobilul, peretii s-au crapat, geamurile au disparut, zidurile se prabusesc. Nimeni nu s-a mai interesat de ea, cu toate ca pe la CJ au trecut si oameni care nu scoteau pistolul când auzeau de CULTURA. Imobilul nu a fost revendicat, deci nu mai putem invoca o eventuala delasare a vreunui proprietar, el s-a degradat sub privirea unor institutii ale statului. Care privire? Unii dintre fostii vicepresedinti ai CJ, cu atributii clare in fisa postului, nici macar nu stiau ca au o asemenea cladire de patrimoniu, in inventar.
„Cladirea de pe Soimului 7, care apartine Consiliului Judetean, este intr-o stare de degradare avansata. Am fost, am vazut-o si eu. Am vrea ca, pâna la sfârsitul anului, sa actualizam documentatia si sa realizam studiul tehnic pentru a stabili ce se poate face, de ce fonduri ar fi nevoie pentru a o consolida, repara si moderniza.”
Ionel Floroiu, vicepresedinte al CJ
Suntem mesteri mari la distrus
Daca expertii vor spune ca imobilul nu se mai poate recupera, cu parere de rau, afirma vicepresedintele Floroiu, va fi darâmat. Chiar si in aceste conditii, nimeni nu poate fi absolvit de faptul ca o cladire, ca aceea de pe Soimului, cu o arhitectura specifica inceputului de secol XX, de o frumusete aparte, proprietate publica, a fost lasata, constient, sa se degradeze in asemenea hal. N-au fost bani pentru modernizare, dar macar pentru un acoperis, pentru o minima conservare, ar fi trebuit alocati bani, altfel ne duce gândul ca este mai important terenul decât cladirea. Avem si alte exemple.
