Cu surle și trâmbițe ministeriale caraghioase, nou-vechiul ministru al Educației, Liviu Pop, a anunțat încă o victorie: editarea unui manual pentru disciplina Educație fizică și sport, dar și a unui manual pentru Consiliere. Dirigenție. Ca să nu ocolim perspectiva axiologică, apreciez încă din start faptul că demersul ministerial este o agresiune oficială la adresa libertății individului și o găselniță scolastică de râsul curcilor. Până și gazetele de sport au râs în hohote pe această temă.
Manual de Educație fizică și sport pentru clasa a V-a (mai sunt și altele)… Scopul acestei discipline, care are ca vedete mișcarea, dezvoltarea armonioasă a corpului și cultivarea gândirii, nu este acela de a buchisi, de a-i determina pe copii să învețe aidoma lui Trăsnea pe hat.
Iată câteva dintre capitolele acestui manual: ,,Poziția fundamentală stând și derivatele acesteia”, ,,Pornire și oprire din mers”, ,,Alinieri în linie și coloană”, ,,Treceri dintr-o formație în alta”… Acestea sunt chestiuni teoretice care-i vizează pe profesori sau pe majurul de la trupeți. Cel mult, la liceele pedagogice ar putea fi util un asemenea manual, dar ca auxiliar (pe net…), întrucât metodica de predare a disciplinei abordează aceste aspecte.
Deja, mi-i și imaginez pe unii dintre profesorii de educație fizică aplicând teste teoretice (exigente!!!) puștilor de clasa a V-a, împărțind rubrica disciplinei în două, pentru note la proba ,,practică” și la proba ,,teoretică”. Mă gândesc la Maradona, absolventul a patru clase, cel care n-a citit în viața lui decât… autobiografia sa, scrisă de alții, și nici pe aceasta integral. Cred că genialul fotbalist ar fi rămas corigent la educație fizică, din cauza teoriei. Atunci când există o criză jenantă a sălilor de sport, când și resursele umane pentru această disciplină sunt din ce în ce mai sărace (și calitativ), când multe dintre terenurile de sport au statut de toloacă sau de imaș, nu te poți întreba decât de ce-i mai trebuie chelului și tichie de mărgăritar… Unele dintre capitolele manualului constituie subiect de ,,bâză” pe internet. ,,Poziția fundamentală stând și derivatele acesteia” are interpretări sexuale, în vreme ce capitolul ,,Treceri dintr-o formație în alta” este recomandat parlamentarilor, cei care sar ca niște lăcuste dintr-un partid în altul.
Manual pentru Consiliere. Dirigenție? Deja, spiritul de libertate care ar trebui să fie suveran în alegerea temelor pentru această oră de către elevi și diriginți a fost terfelit prin impunerea unor teme care ar trebui să reprezinte substanța unor activități extracurriculare. I.S.U., Direcția de Sănătate, Poliția etc impun de ceva vreme, prin varii mijloace, teme obligatorii.
Vă mai aduceți aminte și de faptul că, prin felurite metode birocratice, diriginții erau obligați să cumpere tot felul de ,,caiete-tip de dirigenție”, făcând jocul pecuniar al unor autori, edituri, șefi? Orele de consiliere/dirigenție trebuie să răspundă însă unor nevoi specifice fiecărui grup de elevi. Uniformizarea, șablonizarea, standardizarea aiurită n-au ce căuta nici aici.
Liviu Pop, ca ministru îmi provoacă fiori de groază promovând, ca pe veritabile victorii, asemenea agresiuni. Mă înspăimântă faptul că ministrul a fost chiar și profesor în învățământul gimnazial și liceal. Oare tot atât de nord-coreean gândea și atunci? Dacă tot vorbim despre manuale, îi aduc aminte despre ceea ce scria Epictet în celebrul său ,,Manual” (Editura Seneca Lucius Annaeus, București, 2017): ,,În fața oricărei năluciri dureroase, fii pregătit să spui: ‘Nu ești decât în imaginația mea, nu ești ceea ce pari’”. Pentru că asta cred: ministrul meu este victima unei noi năluciri. Un ministru ar trebui să fie un strateg, un doctrinar, un zămislitor de orizonturi fericite pentru Educație, nu o victimă abonată la năluciri pe care le prezintă ca fiind virtuți ale spiritului.
