Nu vor mai fi singuri

2

Traim vremuri ciudate, dominate de cultul apocalipsei, al catastrofalului. Daca o intâmplare, un fapt sau un eveniment nu e „bomba”, „soc si groaza”, „incredibil”, „nemaivazut” nu intereseaza. Cel putin asa decid, in locul nostru, unii dintre mesagerii care fac selectia informatiilor. Transmiterea de stiri aiuritoare si manipularea sunt doua dintre cauzele derutei in care traiesc cetatenii de rând, unii dintre ei marturisind deschis ca nu mai stiu ce sa creada.

E si cazul isteriei care s-a nascut in jurul brânzei din Arges, contaminata (sau nu) cu un anumit tip de E. Coli. Cum s-au descurcat institutiile din Sanatate, ce reactii au avut, dar si ce interpretari au dat cazului pseudospecialistii invitati la dezbateri am vazut cu totii. Departe de aceste scandaluri care produc mult fum si mult rau, se intâmpla, insa, si lucruri bune. Lânga noi, pentru noi, spre binele nostru. Si nu vorbesc despre un bine ipotetic, ci despre unul cât se poate de concret.

Când presedintele Dragos Benea a afirmat, la demararea lucrarilor de modernizare a Sectiei de Radioterapie, ca, probabil, nu e nimeni dintre cei din sala – si eram vreo 70 de persoane – care sa nu aiba pe cineva apropiat atins de aceasta suferinta careia ii spunem „cancer” am fost surprinsa, chiar nemultumita si mi-am zis in gând ca exagereaza. In secunda urmatoare mi-am adus aminte de prietena mea, care imi spune, de câte ori ii telefonez, ca se afla la Cluj, in spital, in tren ori in gara, asteptând trenul. Si face naveta asta de vreun an.

Si pe frig, si pe ploaie, si noaptea, si ziua. Un om operat, care umbla pe drumuri intre sedintele de radioterapie si urmatoarele investigatii. Imagineaza-ti ca esti acolo, departe de casa, bolnav… Câti pot calatori sute de kilometri ca sa te vada, sa-ti aduca fructe, supa, sa-ti spuna o vorba buna? Putini au si timp, si banii necesari. E greu sa vina cineva, zilnic, la Iasi ca sa te incurajeze, insa la Cluj e de-a dreptul imposibil.

Din vara, nu va mai fi nevoie ca un bacauan diagnosticat cu cancer sa strabata 400 de kilometri pentru sedintele periodice. Se va trata acasa, in judetul lui, intr-o sectie de cobaltoterapie moderna. Si nu va mai fi singur, ceea ce e la fel de important caci trauma emotionala e uneori mai greu de dus decât cea fizica.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ