In ciuda zgomotului de fond care acopera Ucraina, evenimentele din tara vecina nu se refera in principal la vreo disputa intre ucrainieni si rusi. Conflictul pare a fi intre Kiev si Moscova dar, de fapt, se refera la reimpartirea sferelor de influenta in Europa si, secundar, in lume.
La inceputul razboiului civil, in discutii au incercat sa intre Polonia si Franta, pe lânga Germania, Marea Britanie sau SUA. Pe parcurs, insa, cei mici au fost dati la o parte, iar discutiile se poarta intre Merkel si Putin. Nici macar SUA, care au declansat un „jihad” informational nu mai sunt acceptate la convorbiri, in ciuda imensului sprijin acordat pe teren Kievului.
SUA au incercat sa influenteze Europa, intrând pe usa din spate deschisa de statele estice. Speculând teama istorica fata de rusi, americanii au gasit sprijin in România, Polonia si statele baltice. Au incercat si cu Ungaria sau Cehia, dar au fost refuzati.
Orientarea pro-americana a statelor din Est a deranjat nu doar Rusia, ci si UE care, pâna la urma, a fost o creatie politico-economica indreptata pentru a contrabalansa influenta americana. Pasul urmator facut de SUA – schimbarea regimului de la Kiev – nu a placut prea mult cancelariilor occidentale, care ar fi preferat un regim pro-UE, nu unul pro-SUA.
Ar fi o eroare sa ne gândim ca sferele de influenta se impart numai in Europa. In Asia de Sud-Est, China revendica statutul de putere regionala, spre disperarea Japoniei si a SUA.
Treburile nu sunt definitivate, insa un lucru este extrem de clar: in cazul in care nu se va ajunge rapid la o intelegere in Ucraina, riscurile unui conflict extins cresc exponential.
