Despre țărani, numai de bine. E meritul lor. Sincer. Chiar dacă, pe piață, nu mai găsești, de multă vreme, mai nimic din gospodăria lor, ci mai curând produse pline de tot soiul de chimicale, aduse de la turci, olandezi, italieni şi mai ştiu eu de unde.
Ți-e mai mare dragul să observi cum câte un fermier, ici-colo, se încăpăţânează să trăiască lucrând pământul. Şi nu doar pentru traiul său zilnic, aşa cum ne obişnuisem să știm încă de pe vremea bunicilor (de altfel, asta fiind condiţia ţăranului), ci şi pentru al nostru, al orăşenilor care, de multe ori, nu îi acordăm un mimim de respect muncii fermierului.
Tot românului îi place pâinea făcută în cuptorul de la țară, să bea laptele proaspăt muls de tanti Catinca ori să jupuie șoricul de pe porcul sacrificat. Toate sunt făcute la țară, în tinda țăranului. Să nu se uite asta! Unii au învăţat acasă, de la părinţi, alţii au mai sărit puţin şi peste gardul vecinilor din Vest.
Îi iert chiar și pe țăranii de la care cumpăr, din când în când, şi care strecoară, printre legăturile de pătrunjel și grămăjoarele de urzici, niscaiva ridichii roșii „culese” de prin angrourile arabilor sau castaveţi Fabio ori roşii Bistecca.
Până la urmă, am păşit cu toţii în mileniul III, nu?, chiar şi agricultorii (sau mai ales ei), ceea ce ar trebui să ne încânte, pe undeva. Socot că ar fi aiurea ca ţăranul să continue să sfredelească pământul cu plugul din lemn tras de boi, cu toată încântarea care ne invadează când ne gândim la tradiţii (păstrate, har Domnului!, încă, pe la noi).
Să ne bucurăm cu toţii că încă mai avem ţărani (care să accepte să li se mai spună aşa) care vor continua să ne ridice PIB-ul, an de an, în lipsa industriilor aruncate la groapa de gunoi (la presiunea Occidentului, desigur). Că niște țărani mai avem și noi.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
