Nimic despre protestele din Franta

1


De câteva saptamâni, Franta clocoteste din cauza miscarilor de protest, insa la noi, e o tacere asurzitoare pe acest subiect; nici macar intelectualii care se considera de stânga – câti or mai fi – neobosindu-se sa ia pozitie in legatura cu acest subiect. De partidele de stânga nu mai are rost sa discutam.

Totusi, problema legii El-Khomri (denumita astfel dupa ministul muncii din guvernul socialist) este extrem de importanta in contextul actual. In Franta este si mai importanta in contextul in care propunerea pentru noua lege a muncii este considerata a fi cea mai dura de dupa razboi.

Intr-un articol de saptamâna trecuta, New York Times explica de ce muncitorii francezi sunt atât de nemultumiti in legatura cu schimbarile: in ultimii 30 de ani piata muncii din Franta a cunoscut o continua dereglementare care, in loc sa scada somajul, cum promitea, a dus la cresterea acestuia.

Protestatarii mai sunt nemultumiti de faptul ca noua lege va permite angajatorilor sa nu mai respecte standardele nationale in materie de beneficii si concedii, ceea ce va insemna ca locurile de munca „bune” o sa scada si angajatii vor fi la cheremul angajatorilor.

Daca luam in considerare ca 85% din noile angajari sunt pentru locuri de munca temporare iar 70% din noile contracte de munca sunt pentru o luna sau mai putin, devine logica impotrivirea lucratorilor francezi fata de noua lege.

In acest context, Le Monde publica o scrisoare deschisa semnata de mai multi intelectuali francezi, care considera ca protestele sunt legitime in lupta contra abuzului de putere. Scrisoarea denunta stigmatizarea grevistilor care se impotrivesc legii El-Khomri de catre media nationala.

„Proiectul contestat se inscrie intr-o lunga serie de ‘reforme structurale’ sustinute de comunitatea de afaceri si de catre institutiile europene, care au slabit protectia colectiva fara sa conduca la crearea locurilor de munca promise” – se arata in scrisoare.

Semnatarii ii avertizeaza pe presedintele Hollande si pe premierul Valls ca protectia sociala nu este un lux iar rezistenta la opresiune este un drept natural si inalienabil consacrat de Revolutia de la 1789.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Deși nu sunt socialist simpatizez cu angajații francezi ce se opun oligarhizării capitaliste. Lumea devine destul de atentă la ce întâmplă în jurul ei (aici nu mă refer la foamea din români), începe să-și pună întrebări de ce lucrurile merg din ce în ce mai prost în ciuda avansului tehnologic care ar trebui în mod normal să ne ușureze viața și nicidecum să ne-o complice, de ce productivitatea crește în continuu dar nivelul salarial rămâne mereu în urma acesteia, de fapt întrebările converg toate către același numitor comun: unde dracu’ sunt banii fiindcă oricum muncitorii(implicit toată economia) produc mult mai mult ca-nainte? Și răspunsul e evident văzând luxul afișat de bancheri, de marii industriași, de marile consorții etc.

LĂSAȚI UN MESAJ