Niste cetateni dintr-un satuc din nordul tarii noastre lucreaza in Suedia, ca forestieri. Muncesc pe brânci si câstiga bine. Suedezii nu angajeaza acolo decât români din acel satuc, pentru ca le apreciaza harnicia si corectitudinea. De alti români se feresc. Nu vor sa incerce experiente noi. Unul dintre acesti forestieri povesteste ca in zona in care lucreaza exista magazine fara vânzator, fara niciun fel de supraveghere. Intri, te aprovizionezi de pe rafturi cu tot ce doresti, faci calculul, lasi banii in sertar si pleci.
Niciun proprietar de magazin n-a reclamat vreun furt, vreo intentie de a insela… Povestea pare ireala pentru noi, dar pentru comunitatile civilizate nu are nimic spectaculos. Circula insistent povestea aceea cu unul dintre ministrii lui Bismarck. Zice-se ca acesta, la sfârsitul mandatului ministerial ar fi lasat pe biroul guvernamental contravaloarea cernelii pe care o consumase pentru redactarea unor documente private. Gestul era consemnat de sfârsitul secolului al XIX-lea…
Ce s-ar intâmpla daca am inaugura in România câteva magazine de acest gen? Cam care ar fi comportamentul cumparatorului? Ar fi un experiment interesant. Am putea cuantifica valoarea unor trasaturi nationale precum cinstea si onoarea, am realiza care este prapastia dintre mentalitatea mioritica si cea suedeza.
Imaginati-va ca un parlamentar sau un guvernant român ar copia gestul ministrului lui Bismarck. Gestul ar putea fi tratat, cel mult, ca o gluma nereusita, vazându-i cotidian pe parlamentarii si ministrii nostri cum se-nghesuie la usile DNA-ului. Transparency International ii plaseaza mereu pe alesii/numitii nostri printre cei mai corupti din Europa. Cred ca multi dintre acestia nu ar putea trece cu succes nici testul banal al magazinului suedez. Daca fura pe rupte desi stiu ca sunt supravegheati de catre profesionistii anticoruptiei, ar fi inutil sa le mai aplici si testul “suedez”…
De ce nu ne-a luat cu asalt valul emigrantilor? M-am gândit mult la povestea asta. Cred ca oamenii acestia ne cunosc foarte bine si nu ne ocolesc doar din ratiuni de traseu sau de distanta, asa cum oficial se spune. Daca vor ajunge si la noi, vor veni “repartizati”, trimisi cu anasâna, nu pentru ca asta si-au dorit. Si nu vor face prea multi purici pe-aici, pentru ca nu vor sa traiasca un alt tip de calvar.
Uneori, bancurile sintetizeaza nemaipomenit realitatea. Un hâtru, de pilda, zice, amar, ca Germania a gasit o metoda ingenioasa de a stavili invazia emigrantilor. N-a construit garduri, n-a mobilizat armata. A postat de-a lungul granitei nemtesti bannere cu inscriptia “Bine-ati venit in România!”. Când dau cu ochii de bannere, refugiatii, facând cale-ntoarsa, o iau la sanatoasa…
