Ni-i merităm

Când se confruntă cu vreo problemă, românii nu caută rezolvarea ei, ci vor, mai întâi, să-i belească pe vinovaţi. Numai că, într-o ţară care a cunoscut politizarea administraţiei până în ultimele cotloane ale societăţilor de servicii publice, căutarea vinovaţilor se transformă într-o vânătoare de vrăjitoare pentru că nici dracu’ nu mai ştie cine era la butoane când au fost încurcate lucrurile care au determinat problema.

Că, de obicei, o criză nu se declanşează imediat, are nevoie de timp până când îşi va face efectul decizia proastă luată la un moment dat. De exemplu, decizia de a folosi, la asfaltatul străzilor doar un subţire strat de protecţie pentru a economisi bani îşi va face efectele peste câţiva ani, când strada se va coji. Dar atunci castanele le va încasa altcineva.

Așadar, când apare câte o problema, românii nu se înghesuie să o rezolve, ci caută să câştige capital politic arătând cu degetul spre adversari: ei sunt de vină! Chiar dacă, în multe cazuri, ăla care arată cu degetul este fix ăla care a luat decizia ce a dus la apariţia crizei. Oricum, nu stă nimeni să desluşească maţele încurcate ale administraţiei româneşti. Important este să fie primul care aruncă piatra şi să aibă o voce suficient de puternică pentru a se face auzit. “Hoţul strigă «hoţii»” se potriveşte de minune sistemului nostru politic.

Fireşte, acest lucru nu s-ar putea întâmpla dacă naţiunea ar avea puţină minte. Pentru că potlogăria merge o dată, de două ori, dar, la un moment dat se presupune că lumea se prinde de şmecherie şi reacţionează. Poate la alţii, dar nu la noi. Căci la noi şmecheria este la ea acasă.

Aşa se face că avem, astăzi, politicienii pe care-i merităm. Nu sunt nici mai buni şi nici mai răi decât poporul din care fac parte. Degeaba ne plângem că ne fură, că ne mint, că ne vând coada ursului din pădure. Noi i-am ales după chipul şi asemănarea noastră!

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"