Cam o suta de mamici din tara asta primesc indemnizatii de maternitate atât de mari, incât consuma o treime din tot bugetul alocat acestei probleme. Restul de zeci de mii de mamici se aleg cu praful de pe toba. Lucrul acesta, evident, nu este in regula, chiar daca cele 100 de fericite au avut constant venituri astronomice in comparatie cu restul mamelor.
Nu este in regula, pentru ca in calitate de mamica primesti câteva zeci de mii de euro, dar achiti contributii sociale la maxim cinci salarii medii pe luna. Diferenta dintre cele doua sume este enorma si ghici de unde se acopera?
Din contributiile celorlalti multi altii. Probabil ati auzit despre cazul acelei mame care incasa lunar vreo 30.000 de euro, caz de la care s-a inflamat toata problema. Contributia lunara pe care a achitat-o pentru acesti bani nu a fost mai mare de 1.500 lei, chiar daca veniturile i-au fost, poate, de un milion de euro pe luna. Este echitabil? Judecati dumneavoastra. Autoritatile s-au trezit brusc si au spus ca nu este echitabil. Dupa ce ele insele au nascut aceasta lege careia acum incearca sa ii puna petice.
In acest context, am auzit vorbe frumoase ale celor sus-pusi, precum solidaritate sociala, temelie sociala a viitorului, interes national, viitorul luminos al tarii si altele asemenea. As fi insa curios, desi banuiesc raspunsul, sa aflu in amanunt cum supravietuiesc mamele care primesc indemnizatii de mizerie, care nu isi permit concediul maternal de teama sa nu fie date afara de la serviciu de patroni batuti in cap si multe alte cazuri pe care legislatia le cântareste cu masuri diferite.
Oricum, teoretic, nevoile oricarui copil, fie ca este crescut in puf sau in colbul drumului, sunt aceleasi. Nevoile mamicilor sunt insa altele. Iar legiuitorul nu a stiut deloc sa puna in echilibru toate acestea.
