Ne-au parasit doua legende!

4


Bacaul este, din nou, in doliu. Marti seara, s-au stins din viata doua personalitati de prim plan ale fotbalului bacauan si românesc: fostul director al Liceului de Fotbal, Constantin Anghelache (95 de ani) si ex-internationalul Sorin Avram (72 de ani). Amândoi erau cetateni de onoare ai orasului.

Constantin Anghelache (10 mai 1920- 28 septembrie 2015)

A trait o viata de film. Dar viata profesorului Constantin Anghelache nu a fost sub nicio forma un musical. De-a lungul celor 95 de ani, Anghelache le-a cunoscut pe toate. Si gloria Unirii Tricolor, cu care a cucerit titlul de campion al României in 1941, si viata pe front, in cel de-al Doilea Razboi Mondial si puscariile comuniste. L-a cunoscut bine si pe Regele Mihai I, caruia i-a fost profesor de schi.

 Ne au parasit doua legende!

„Majestatea sa era un adevarat sportsman, cum se spunea in acele vremuri. Si un om de o mare prestanta. Odata, m-a adus cu masina la antrenament, iar colegii de echipa, Fane Cârjan si Diti Marinescu au inceput imediat sa faca glume: «Bai, fratilor, oare cine-i ala de merge in masina cu Costica al nostru?»”, povestea profesorul Anghelache. Alaturi de Stefan Cârjan, a fost omul care a spus un „nu” apasat Ministerului Afacerilor Interne in momentul in care ministrul Teohari Georgescu a decis ca Unirea Tricolor sa se transforme in Dinamo Bucuresti.

Iar pentru acel „nu” a sfârsit in temnita.

„In 1949, mi-au dat noua ani de puscarie, din care am facut, pâna la urma, doar doi, la Jilava si la Aiud. Dar au fost ani grei, care au lasat urme adânci”, rememora Constantin Anghelache, care a negat, in schimb, ca ar fi fost membru al Miscarii Legionare.

 Ne au parasit doua legende!

Primii ani de dupa puscarie au fost la fel de grei. Fostul half al oborenilor de la Unirea Tricolor a terminat-o pentru o vreme cu fotbalul. Si cu activitatea din mediul didactic. I s-a stabilit domiciliul fortat in Bacau, unde a fost mai intâi lacatus, iar dupa aceea sofer. Dreptul de a profesa de la inaltimea catedrei l-a recapatat târziu, dupa ce implinise 40 de ani:

„Chiar daca sufletul meu ramasese in Obor, in Bacau am inceput, usor-usor, o noua viata. Bacaul mi-a dat-o pe Verona, sotia mea. Iar mai apoi, acest oras mi-a oferit mari satisfactii profesionale la Liceul cu Program Sportiv”. De altfel, LPS-ul a fost copilul de suflet al profesorului Anghelache. Prin mâinile sale au trecut zeci de generatii de fotbalisti.

 Ne au parasit doua legende!

Cea mai mare satisfactie a fost cucerirea titlului de campioana mondiala scolara, in vara lui 1973, in Franta. Regretatul Vasile Sosu, unul dintre componentii de baza ai echipei care si-a adjudecat acel titlu, avea sa spuna peste ani: „Domnul profesor Constantin Anghelache ne-a invatat sa devenim fotbalisti dar, mai presus de toate, sa devenim oameni”. El insusi un om in adevaratul sens al cuvântului, Constantin Anghelache nu a acceptat niciodata compromisurile.

Din anul 2013, dupa decesul sotiei sale, Anghelache s-a aflat in grija Centrului Asistenta si Ingrijire a Persoanelor Vârstnice apartinând Asociatiei „Sfânta Fata a Domnului Nostru Isus Christos”.

Aici a primit, in martie 2014, medalia de membru de onoare a Federatiei Române de Fotbal din partea presedintelui Razvan Burleanu. „Ma simt onorat”, a marturisit, cu simplitate, omul care a trait o viata de film si caruia Bacaul fotbalistic ii datoreaza enorm.

Sorin Avram (29 martie 1943- 28 septembrie 2015)

Centrarea sa era poezie si matematica la un loc. Dar fotbalistul Sorin Avram nu a stat doar in centrarile din alergare, care au atras inclusiv privirile lui Otto Gloria, antrenorul ce si l-a dorit la Benfica Lisabona, ca servant al lui Eusebio.

 Ne au parasit doua legende!

In ianuarie 2014, la o zi dupa moartea „Perlei Mozambicului”, Sorin Avram declara pentru „Desteptarea”: „Mie mi-a placut sa dau si goluri, nu doar centrari de gol. Favoritul meu era Eusebio; nu l-am vazut pe viu pe Pele, asa ca, pentru mine, cel mai mare fotbalist ramâne tot Eusebio. Puteam sa joc alaturi de el, daca as fi acceptat sa fug din tara.

Aveam, insa, familie si grad militar si nu puteam risca”. Bacauanul care debutase in fotbalul mare la „Letea”, in perioada in care nu avea inca vârsta primului buletin a jucat, in schimb, de trei ori contra lui Eusebio. De fiecare data, in meciuri inter-tari, România-Portugaliei. Le-a si dat gol lusitanilor, chiar la Lisabona, in 1965, când a reluat in viteza un balon centrat de Pârcalab. Dar Sorin Aristotel Avram, pe numele sau intreg i-a intâlnit, de-a lungul carierei sale de international, si pe Masopoust, Beckenbauer, Sepp Maier si Uwe Seeller.

 Ne au parasit doua legende!

Toti, fotbalisti, unu si unu. Iar la turneul de la Viareggio s-a duelat cu Sandro Mazzola. Turneul de la Viareggio a fost preambulul Turneului Uefa’62 gazduit si câstigat de România, dupa o finala cu 4-1 contra Iugoslaviei. „Atunci m-am ales cu Ordinul Muncii clasa a III-a si cu o prima substantiala, de 5.000 de lei. Basca un turneu in Africa, sa facem propaganda fotbalului din Republica Populara Româna”, relata extrema care la nici 16 ani, in martie 1960 jucase, primul sau meci la Dinamo Bacau impotriva Petrolului.

 Ne au parasit doua legende!

Dupa perioada Viitorul Bucuresti, care a conicis cu succesul Uefa Under 18 a venit transferul la Steaua. „Eu si acum ma consider stelist”, spunea cel care avea sa ramâna in Ghencea pâna in 1969, când a ales Farul Constanta. Dupa un an pe Litoral a revenit la Sport Club, aducându-si contributia la acel loc 4 din 1972, cea mai buna clasare in prima divizie din istoria fotbalului bacauan. Cu Sport Club a câstigat si un titlu.

Nu ca fotbalist, ci ca antrenor. Si nu cu prima echipa, ci cu cea de tineret-sperante, in 1982. Un foarte bun slefuitor de talente, Sorin Avram facuse, in ultimii, ani, un pas in spate: „Ma doare când vad in ce stare jalnica a ajuns fotbalul in Bacau si, mai ales, stadionul”. Nici matematica si cu atât mai putin poezie.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

4 COMENTARII

  1. Dumnezeu sa-i odihneasca pe amindoi. Chiar ca au fost doua legende! Fotbalul bacauan a fost si el de legenda, chiar daca unii au uitat, nu stiu sau nu doresc sa stie acest lucru. Priviti poza cu Sorin Avram la minge. E facuta probabil la un meci cu U Cluj, iar stadionul era intesat de lume. La un meci cu U Cluj, deci nu cu Dinamo, Steaua, Univ. Craiova, UTA sau Rapid, echipele care dominau campionatul in anii 70

  2. Ce veste trista in aceasta zi mohorata de toamna rece , bacoviana !… S-au stins , in aceeasi zi , DOUA STELE luminoase din galaxia fotbalului romanesc ! S-au inaltat la ceruri , sufletele a doua valori incotestabile care au scris istorie in domeniu – atat ca fotbalisti , cat si ca pedagogi … EI au dat- prin munca si talentul lor – un plus de valoare , faima si culoare fotbalului bacauan (si nu numai ) … au sfintit locul , cum se spune … Ca simplu suporter impatimit – din marginimea Bacaului , crescut si ,, vrajit ” in magia fotbalului bacauan a anilor 60-70-80 , aduc un pios omagiu celor doi maestri !… Dumnezeu sa-i odihneasca si sa-i aseze in galeria legendelor fotbalului nostru ! … /PS/ CE vremuri , ce bucuriii , ce emotii traiam ,,ieri „prin prestatia celor din fotografia de mai sus !!… Cata jale (vezi stadionul municipal ) , cata indiferenta (sau neputinta ?) , cat epigonism in fotbalul bacauan de azi ! ! Ieri -un ,, fenomen ” care ne magnetiza (in ses pozitiv ) ,facandu-ne mandri ca suntem bacauani , azi – o ,, epava in deriva ” cu incercari modeste de a reveni la linia de pluture ! … Oare gresesc ?

LĂSAȚI UN MESAJ