Va mai aduceti aminte de slagarul acela al Doinei Badea si al lui Luky Marinescu, „M-am nascut in România?” Ca o vorba din povesti” este privita România, ca un loc „unde-i sufletul stapân”, ca un univers zamislit din virtuti unice care se gasesc doar in „doina noastra cea strabuna”.
In spatiul public se zbenguie acum o gluma care ar putea atenta la naturelul celor cu simt patriotic impaiat si lipsiti de humor. Cum cânta un surdo-mut „M-am nascut in România?”…
Isi smulge parul si-si da cu pumnii in cap…
Cam asa ne-a venit multora sa facem, atunci când am vazut listele finale ale candidatilor pentru alegerile parlamentare. Cum se face ca in tara asta, „unde-i sufletul stapân”, niciun partid nu poate incropi o lista in care sa nu aiba loc insi certati cu legea?
L-am vazut zilele trecute pe profesorul-presedinte Klaus Werner Iohannis stând ca un neica ratacit prin subteranele moralei, asezat cu fundul pe monumentul brâncusian „Masa tacerii”, desi pâna si tâncii stiu ca acest gest este o impietate.
M-am gândit atunci si la faptul ca Fiscul, DNA etc., in marea lor impartialitate, ar fi trebuit sa porneasca de mai mult timp o ancheta care sa vada cât de legale sunt veniturile profesorului K.W.I. obtinute din meditatii care l-au facut proprietar peste nu stiu câte case.
In ce tara din lume cu pretentii de democratie se cunoaste viitorul prim-ministru cu mult inainte de alegeri? Ce lider de stat normal turuie intruna ca vrea guvernul sau, de parca democratia ar fi proprietatea sa?
Mai cunoasteti vreo tara in care salariile bugetarilor sunt de mizerie, in vreme ce miliardele de euro furate stau linistite in conturile celor care platesc gestul banditesc doar prin câteva luni de puscarie?…
România, tara în care, la un an dupa tragedia „Colectiv” nu se cunoaste niciun vinovat, n-a inceput niciun proces. Dar nu e de mirare. Nu cunoastem adevarul nici despre decembrie 1989, nici despre mineriade, nici despre…
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
