Din când in când, in spatiul public ajung lamentarile patronilor care se plâng de calitatea angajatilor români, de faptul ca nu gasesc muncitori sa le lucreze in fabrici, pe ogoare, ca in ciuda ofertelor de munca, nici macar taranii nu mai vor sa se angajeze in unitati de productie de la oras. Subiectul este dezbatut de HR manageri scortosi si gravi apoi este preluat de televiziuni, unde prezentatoare isterice preiau ideile si le arunca in capul invitatilor de la talk-show, urmând ca a doua zi, ziarele – câte o mai fi ramas – sa titreze ca “românii nu mai vor sa munceasca”. Intelectuali cu papion si cu idei de extrema dreapta preiau cazul si se mira, in fata unui platou cu fursecuri, de aceasta decadere morala a natiunii.
Nimeni, dar absolut nimeni din acest lant al slabiciunilor nu pune o intrebare esentiala. Nimeni nu-i intreaba pe patroni si pe managerii de resurse umane care este oferta lor pentru angajati. Ce bani ofera, ce conditii de cazare sau transport – daca e vorba de alta localitate decât cea de domiciliu – pe ce perioada e contractul sau ce cursuri de calificare ofera viitorilor salariati.
Pentru ca daca ar fi intrebat, s-ar fi rezolvat problema dar s-ar fi distrus mitul. Pentru ca românii vor sa munceasca, dar nu pe gratis! Ce nu spun cei care se plâng ca nu gasesc muncitori este ca oferta salariala este absolut rusinoasa: salariul minim, cazare in baraci neincalzite, mâncare ioc. Asta atunci când patronul plateste, ca exista si cazuri in care trage teapa. Angajatorii vor, dealtfel, doar sa inchirieze munca, sa ia salariati gata pregatiti pe care sa-i foloseasca vreo câteva luni, cât au nevoie si apoi sa-i concedieze si, eventual, sa-i mai foloseasca peste un an sau doi.
Problema este ca acest gen de eficientizare a fortei de munca nu e deloc in concordanta cu nevoile unui angajat care nu poate trai cu aer. Si care isi cauta angajamente pe termen lung. In cele mai multe cazuri, angajatorul nu-si bate capul nici cu programele de pregatire a fortei de munca si nici nu-l intereseaza cu ce face naveta salariatul. Dar vrea ca acesta sa munceasca 8-10 ore pe zi, sa fie punctual, harnic, sa accepte leafa de mizerie si sa nu comenteze in nici un chip. Pentru ca angajatorul nu vrea salariati, vrea sclavi.
