Vineri la prânz, pe 15 septembrie 2017, lumea academică băcăuană a mai scris o pagină din istoria sa. Scriitorul Mircea Cărtărescu a primit titlul onorific de Doctor Honoris Causa din partea Universității „George Bacovia” din Bacău, o manifestare de suflet ce face parte din seria activităților ce se desfășoară în aceste zile sub genericul Festivalul „George Bacovia” Bac- Fest.
Programată la ora 12 fix, în Aura „Moldova” a instituției de învățământ superior, la acest eveniment de înaltă ținută și-au dat întâlnire profesori universitari, oameni de cultură, elevi și studenți, autorități locale și județene, cadre didactice din învățământul preuniversitar, bibliotecari, actori, scriitori, critici literari, directori ai instituțiilor publice.
„Această ceremonie se înscrie în programul mai amplu pe care îl desfășoară universitatea noastră pe parcursul anului 2017, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de existență”, a declarat în deschidere prof. univ. dr. Neculai Lupu, rectorul Universității „George Bacovia” Bacău.
A urmat apoi discursul prof.univ.dr. Marius Dumitru Paraschivescu, unul dintre fondatorii acestei universități, dar și primul ei rector, care a vorbit despre Omul Mircea Cărtărescu, despre scriitorul Mircea Cărtărescu, dar, mai ales, despre poetul Mircea Cărtărescu, pe care l-a numit „o personalitate vectorială a literaturii române”, „un Ceahlău al noii literaturi din România”, „un îndrăgit poet, scriitor, prozator și, de ce nu aș spune, în ultimii 10 ani, un om cu o prestație deosebită în mediul social, economic și politic”, după cum a mai declarat.
„Am fost surprins, analizându-i întreaga activitate, de premiile și disticțiile pe care le-a primit Mircea Cărtărescu. Este personalitatea care ne face o imagine favorabilă, atât nouă, cât și lumii, care domină, prin poziția sa, prin cuvântul său scris, literatura română modernă. Primul său premiu a fost în 1980 și i-a fost acordat de către Uniunea Scriitorilor din România, apoi a fost premiul Academiei Române. Au urmat altele, și altele, acordate de instituții de cultură de prestigiu, dar și multe premii în străinătate, în Slovenia, Serbia, Italia sau Belin. Alexandru Ștefănescu îl definește pe Mircea Cărtărescu ca fiind singurul scriitor important din cei care se consideră reprezentanți ai post-modernismului.
O frază care spune foarte mult, aproape totul, despre Mircea Cărtărescu”, a mai spus prof. Marius Dumitru Paraschivescu. Pentru acordarea acestui titlu onorific, a explicat profesorul Paraschivescu, la nivelul universității s-a constituit o comisie formată din prof.univ.dr. Neculai Lupu (rector), prof. univ. dr. Dumitru Bontaș, prof. univ. dr. Toader Gherasim și prof.univ. dr. Marius Dumitru Paraschivescu (care formează Consiliul fondatorilor Universității „George Bacovia” Bacău), prof. univ. dr. Vasile Spiridon, de la Facultatea de Litere a Universității „Vasile Alecsandri” Bacău, conf. dr. Radu Bancu și conf. dr. Marius Căprioară, care au decis acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității „George Bacovia” din Bacău scriitorului, dar și prof. univ. dr. Mircea Cărtărescu „pentru contribuția adusă la dezvoltarea și promovarea literaturii române în plan național și internațional, ca simbol al recunoașterii profesionale și academice”.
„Un mare timid, care se simte bine când scrie… ”
Laudațio sau „un portret” al lui Mircea Cărtărescu a fost prezentat de către prof. univ. dr. Vasile Spiridon, coleg de generație cu Mircea Cărtărescu. „Mă simt onorat să vorbesc despre Mircea Cărtărescu pentru că am crescut într-un fel, paralel cu el, cu aceleași cărți, am absolvit aceeași facultate, facem parte din aceeași generație. Mircea Cărtărescu este o personalitate controversată nu neapărat în lumea scriitoricească, ci mai ales în lumea politică, prin ceea ce a scris și scrie.
Și o face bine. Și sincer. Eu îl văd pe Mircea Cărtărescu mai ales ca poet, un poet care are ca teme în creațiile sale trauma, visul și, implicit, coșmarul, fluturele și păianjenul, dar și jurnalul asumat. Mircea Cărtărecu este un mare timid care se simte bine numai atunci când scrie, numai atunci când citește. Face parte din careul de ași de la Editura Humanitas, alături de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Horia Roman Patapievici, dar el este singurul scriitor, ceilalți sunt fiolosofi sau eseiști”, sunt parte din ideile prezentate de profesorul universitar Spiridon.
Cuvinte pentru prieteni…
A urmat apoi un discurs absolut hipnotizant al lui Mircea Cărtărescu, care s-a adresat auditoriului cu „Stimați prieteni”, care a mulțumit sincer tuturor pentru onoarea de a-i fi acordat acest titlu și care a vorbit apoi, prin „vorbe improvizate, fără nicio pretenție academică”, după cum a precizat, despre tot ce a însemnat și înseamnă Poet și Poezie.
„Mă aflu într-o poziție foarte stângace, așa cum se află oricine care trebuie să audă o mulțime de laude despre el însuși. Este puțin stângenitor pentru mine cu atât mai mult cu cât în această sală se află scriitori, critici, oameni de cultură mai buni decât mine. Mulțumesc sincer pentru acordarea acestui titlu care mă onorează foarte mult. Este al doilea titlul de Doctor Honoris Causa pe care îl primesc anul acesta. La începutul anului am mai avut parte de o astfel de onoare la Universitatea Tomis din Constanța.
Nu știu de ce au început să se îngrămădească toate, poate pentru că am depășit pragul vârstei de 60 de ani și unele bucurii încetează la această vârstă, altele încep, după cum știți. Dar, în orice caz, până la urmă, dacă ajungi să trăiești foarte mult, ajungi să primești toate onorurile”, a spus la începutul discursului său Cărtărescu. A urmat apoi pledoaria poeziei și poetului, despre cum s-au simțit „poetul și poezia de când există ele sau de când știm noi că există ele, cum s-au schimbat ele, cum s-a schimbat semnificația actului de a produce poezie de-a lungul timpului”.
A început cu poezia clasică, a vorbit apoi despre poetul profet, ca receptacul al Sacrului, dar și despre poetul care devine un străin și un revoltat față de comunitatea în care trăiește, față de sistem, pentru ca în final să arate cum s-a alterat arta în ani, cum a ajuns cultura fără arte, arta fără literatură, literatura fără poezie și poezia fără lirism și cum, din păcare, cultura, în general, a fost marginalizată, îndepărtată din centrul lumii.
