Puzderia de topuri din mediul de business lansate, in România, mai ales dupa anul 2000 (eu insumi monitorizez vreo 12!), fac deliciul mai ales al devoratorilor de clasamente. In economie, pentru multi topurile sunt o certitudine, o garantie ca unul sau altul dintre oamenii de afaceri au mai multa sau mai putina snaga, ca pot fi numiti cu adevarat oameni bogati si, mai ales, adevarati businessmani.
Dar, de circa un an si ceva, de când cu mediatizarea excesiva a actiunilor DNA, lucrurile parca s-au mai schimbat, perceptiile sunt mai nuantate, iar semnele de indoiala parca s-au mai inmultit. Se stie cât de discutate sunt succesele oamenilor de afaceri. Pentru ca, daca in 1990 toti românii erau cam la fel de saraci, de unde in câtiva ani averi de sute de milioane de euro?
In Bacau, fenomenul Dedeman, al fratilor Paval, care „cuceresc România” la propriu, este si el judecat cam la fel. „De unde atâta succes? – se intreba, deunazi, un cunoscut de-al meu. Au ajuns liderii bricolajului românesc? Sigur in spatele lor sta cineva mai puternic!”.
In „Top 300 cei mai bogati români” recent lansat de revista Capital, dupa rezultatele economice ale anului 2014, fratii Dragos si Adrian Paval apar si mai sus. Chiar pe locul al doilea, dupa miliardarul Tiriac. Cârcotasii de serviciu au ramas, probabil, perplecsi. Saltul nu este unul extraordinar, in topul de anul trecut fratii de la Dedeman erau deja pe locul al treilea. Dar apropierea de vârf, de Ion Tiriac, peste miliardarul care a fost Ioan Niculae, inseamna ceva. Si, in plus, avântul constant al companiei bacauane, cu 42 de magazine mari in retea, plecata in 1994 cu 11 angajati, iar acum dirijând peste 800, schimba uimirea vocala cu o tacere plina de respect.
Cine e, domnule, in spatele acestei ascensiuni? Evident, oamenii. Si o strategie clara, matematic aplicata, pasiunea, tenacitatea, seriozitatea, munca. Vazute numai de ei. Cam asta se vede.
In rest, despre topuri si oamenii din ele putem vorbi pâna mâine sau, cum scrie la Scriptura, pâna la sfârsitul Veacului.
