Zilele trecute, un politician important al României m-a aruncat in perplexitate. Acuzat fiind de cumpararea frauduloasa, la un pret derizoriu, a unui imobil apartinând domeniului public, acesta a precizat ca tranzactia este legala, dar recunoaste ca exista in acest caz o problema de moralitate. Imediat a adaugat, zâmbind sadic, faptul ca va gasi solutiile necesare pentru a-si proteja constiinta de un eventual zbucium…
Atitudinea sa, de-a dreptul sfidatoare, tradeaza faptul ca morala, inclusiv cea crestina, nu mai are valoare. Ea este invocata insistent doar in campanile electorale…
Cu putin efort, daca ar avea macar un nivel mediu al culturii generale, acest jalnic ins care cauta solutii pentru protejarea constiintei sale vinovate ar putea descoperi faptul ca medicul vienez Freud, psihanalist, vorbind despre mecanismele de aparare ale Eului ticalos, i-a oferit si lui câteva sugestii…Sa poposim doar asupra câtorva mecanisme freudiene, care l-ar putea ajuta pe lasul nostru sa nu aiba cosmaruri prea mari…
Negarea, zice Freud, este mecanismul de aparare care consta in aruncarea in subconstient a unei amintiri atât de bine, incât aceasta sa nu mai poata fi reactualizata. Astfel, insul ar putea scapa de cosmaruri.
Rationalizarea este procedeul prin care individul incearca sa ofere o explicatie coerenta din punct de vedere logic pentru o anumita atitudine sau fapta, neasumându-si nicio vina morala. Cel care nu reuseste la un examen, de pilda, poate arunca vina pe ,,ticalosia” examinatorilor, pe ghinion, pe faptul ca subiectele n-au fost elaborate in acord cu programa etc.
Proiectia consta in eliminarea din propria constiinta si atribuirea unei alte persoane a unor fapte/atitudini reprobabile. Astfel, amarâtul Eu incearca sa alunge de la nivelul constientului tot ceea ce este deranjant. Uneori, când antipatizam o persoana, ca sa ne aparam, zicem ca, de fapt, acea persoana ne antipatizeaza pe noi. Si, daca suntem ticalosi pâna la ultimele consecinte, chiar ajungem sa credem in aceasta minciuna.
Umorul consta in prezentarea unei situatii traumatizante doar din perspectiva ironica, uneori cochetând cu zeflemeaua. Intrebat de instanta daca este adevarat ca l-a lovit pe Ion in gara de la Pascani, Gheorghe raspunde:,,Ce, aia e gara?” Insul nostru, intrebat daca tranzactia cu imobilul amintit este morala, ar putea raspunde hahaind:,,Ce, aia e casa?”…Alte sugestii pentru mecanisme anti-cosmar se afla la indemâna ticalosilor in tratatele lui Freud…
