„Mi-e greu sa cred ca nu sunt sanse sa fii implinit pe plan profesional si in România”

14


– spune Else Novac, studenta bacauanca in Viena.

Else Novac, 20 de ani. Else, nume german, derivat din Elisabetha, cum o chema pe strabunica ei. Else Novac. Acum, studenta in anul II la Matematica, dupa ce a terminat Colegiul National „Ferdinand I” Bacau, profil mate-info intensiv engleza. Imediat dupa absolvire, si-a respectat decizia luata cu doi ani in urma, convinsa ca o sa studieze ceea ce ii place, intr-un mediu excelent. Si nu oriunde, ci la Universitatea din Viena.

– Cum a inceput totul? Si, de ce Viena?
– Prima data am vizitat Viena prin 2009, când, in mod sigur, nu aveam nicio idee despre ce urma sa fac in urmatorii 5 ani, dar cred ca prima impresie despre oras a contat inca de atunci. In liceu m-am pus la punct cu examenele la limbi straine si astfel am putut compara sistemele universitare din facultatile cu predare in limba engleza sau germana. Pâna intr-a XII-a ma hotarâsem deja sa fac mate, dar eliminasem câteva optiuni, precum Anglia sau Germania. Inainte de ultimul an de liceu am vizitat si facultatea din Viena. Asa a venit si decizia finala.

– Cum ai fost primita acolo? Mai ales ca sistemul lor de invatamânt e clar diferit fata de cel de aici. Cum sunt vazuti, in general, studentii straini si, in mod special, studentii români?
– Am fost primita ca orice alt student. Sunt putini studenti straini la facultatea mea, dar nu se fac discriminari de niciun fel. Austriecii sunt cei mai toleranti oameni pe care i-am intâlnit pâna acum. Platesc taxa de studiu valabila pentru orice cetatean UE, adica 18,70 de euro pe semestru pentru Uniunea Studentilor in primele semestre, ca sa am dreptul sa ma inscriu la seminarii si examene. Am foarte mare libertate in alegerea lor, astfel ca am voie sa ma intind pe câte semestre vreau si sa-mi termin studiile in cât timp pot, cu conditia sa nu pic un examen de mai mult de 2-3 ori. Foarte multi renunta, nu neaparat pentru ca nu fac fata, ci pentru ca simt ca trebuie sa experimenteze sau ca locul lor e in alta parte. Scopul facultatii este sa iti insusesti materia, nu sa sustii un numar mare de examene intr-un timp cât mai scurt. Asa ca da, sistemul lor de invatamânt e intr-adevar foarte diferit.

– De ce crezi ca ne pleaca tinerii din tara? De ce ramân in strainatate, chiar si dupa ce isi finalizeaza studiile? Si… de ce România nu mai este o alternativa pentru multi dintre ei?
– Cred ca motivul principal e pentru ca in strainatate universitatile sunt mai bune si, odata absolvite, sunt sanse mari de angajare pe un domeniu anume, domeniu pentru care aici, probabil, ar face voluntariat. Ramân in strainatate, fiindca le este greu sa se readapteze. Am discutat cu mai multi tineri despre dorinta lor de a se intoarce in tara de origine si fiecare avea planul lui. Nu toti insa sunt hotarâti sa se intoarca doar in vacante si concediu. Mie mi-e greu sa cred ca sunt zero sanse sa fii implinit pe plan profesional si in România. Poti avea un job entry-level la o multinationala in strainatate si, apoi, sa vii in România pe o treapta mai sus. Sunt optiuni. Dar alegerea e a fiecaruia.

– Revenim in tara. In Bacau chiar. Odata capitala economica a Moldovei, a ajuns acum un oras al santierelor, al somerilor, al supermarketurilor si… cam atât. Cum vezi tu, ca tânar, toata aceasta situatie?
– Sincer? Nu vad nimic rau in faptul ca sunt multe supermarketuri. Nu m-am interesat ce oportunitati exista in Bacau, ca un viitor job, pentru ca am vrut sa plec de când eram mica. De fapt nu prea m-a interesat ce se intâmpla in Bacau, tot sincer o spun, in afara de familia mea. Când sunt in Bacau, reactia obisnuita când ies din casa e: „De ce miroase asa urât afara?”, „Ce prost mai parcheaza lumea?” sau „Iar mai pun niste borduri?”. Scuzati-mi sinceritatea.

– Care este pentru tine tara tuturor posibilitatilor? Unde te vezi realizata, implinita din toate punctele de vedere? Unde crezi ca poti sa-ti traiesti, cu adevarat, viata?
– Deocamdata imi place in Austria si o sa ramân aici, cel putin pâna imi termin studiile. Nu cred ca e atât de relevanta tara, pe cât sunt de importante locul de munca in sine si mediul in care traiesti. Cu oamenii de aici rezonez si am gasit deja oportunitati de job-uri in domeniile care ma intereseaza. Insa sunt pregatita sa plec in cazul in care as gasi in alta tara ceva mai bun. Si imi doresc chiar ca aceasta tara sa fie România. Cine stie?

– Ce sanse crezi ca mai are un tânar care alege sa ramâna in tara, sa studieze aici la o facultate si sa-si intemeieze, tot aici, o familie?
– Trebuie oare toti sa-si continue studiiile si la nivel universitar? E o intrebare pe care nu o pun doar eu. Dar si o alta discutie. In fine. Eu cred ca este loc pentru toata lumea. Peste tot sunt foarte multe locuri la facultati, dar si foarte multi absolventi, intr-adevar. Si Austria accepta pe oricine, dar se face o triere crunta in primul an, pe principiul „Uita-te in stânga, uita-te in dreapta, n-o sa-i mai vezi anul viitor.” Insa, in general, cel care are studii superioare o sa vrea in mod logic un loc de munca pe masura calificarii scrise pe diploma si un salariu bun. Problema e ca nu toti sunt competenti, dar toti au aceeasi diploma. Mi se pare greu sa strapungi sistemul si sa fii angajat la stat, atât timp cât nu ai pile. Si mi se pare amuzant sa treci de la privat la stat, mai ales pentru ca vrei sa fii mereu in concediu. E un paradox. Dar asta e la noi, in România. Din pacate.

– Ne intoarcem la Viena. Cum sunt ajutati acolo tinerii, dupa ce isi termina studiile? Sau devin si ei someri cu diplome, ca in România? Functioneaza si acolo nepotismul, spaga, faradelegile, demagogia, coruptia? Sigur nu.
– In Viena, majoritatea tinerilor incep sa lucreze din timpul studiilor. Isi gasesc fie un job part-time, fie fac internship sau practica in vacante ori in timpul masterului. Nu am auzit sa se fi plâns cineva aici ca se chinuie sa isi gaseasca de lucru; poate, doar cei care au mai plecat in Germania si muncesc acolo pentru ca au gasit un post mai tentant. Dar sunt cazuri izolate. Tot aici, familiile tinere obtin destul de usor si locuinte, unde chiriile sunt mai ieftine. Si nu, coruptia si demagogia nu functioneaza pentru ca nu sunt invatati cu asa ceva. Am vorbit cu niste colegi la un moment dat despre sistemul universitar din România si despre cum studentii din fruntea clasamentului (adica pe primele 200-300 de locuri, la unele facultati) nu platesc taxe universitare. Li s-a parut un bun mod de a-i ambitiona sa se mentina sus, in conditiile in care sistemul nu e corupt. Doar ca atunci când se copiaza la examenele care si asa au un nivel scazut de dificultate sau când esti judecat numai dupa nota pe care o ai, normal ca e vorba doar de un simulacru de corectitudine.

– Ce hobby-uri ai?
– Ooo… cânt la pian, cu mare drag, dar numai in vacante, când vin acasa, pentru ca nu am loc de unul in caminul din Viena. A, si inca ceva: ador sa ma uit la meciurile de fotbal.

– Asa, ca in concluzie: unde te vezi peste 5 ani? Dar peste 10?

– Acum locuiesc intr-un camin la marginea orasului Viena si tot caut o chirie ieftina intr-un bloc din acela vechi din centru, cu scara de marmura in spirala. Poate in 5 ani gasesc ceva. Glumesc. Serios vorbind, peste 5 ani ma vad cu studiile terminate. As vrea sa fac masterul in biomatematica si teoria jocurilor. Mi-ar placea sa incerc mai multe lucruri in primii ani dupa absolvire, de la statistica in sport / fotbal, pâna la a aplica matematica in medicina. In 10 ani, probabil, voi fi deja hotarâta si voi avansa in domeniul respectiv.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

14 COMENTARII

  1. Felicitar! Se intampla si lucruri bune, pacat ca prin alte tari europene!
    O generatie de tineri destepti care nu se pot afirma in tara lor deoarece coruptia si hotia este peste tot….

  2. „Poti avea un job entry-level la o multinationala in strainatate si, apoi, sa vii in România pe o treapta mai sus” Uau…ambitioasa rau tanara…si microbista. ! Ati cautat mult o asemenea valoare?

  3. Asti-as oamenii care-mi aduc aminte de a doua cadere a Constantinopolelui: competenti, arivisti, buni pentru interesele proprii dar nuli pentru societate si fara capatana inainte de termen; sau ca sa fim trendy, violati in mijlocul Kolnului. Paradoxul nu e ala de l-o zis ‘mneaei (care de altfel n-are nicio treaba, e doar ca sa umple randuri), paradoxul e ca desi simpatizez oamenii care lupta si vor sa se ridice, motivul fatucii imi provoaca greturi si dispret; adevarat, miroase Romania ca doar si ea tot de aici se trage.

  4. Vezi-ti de treaba…. cum iti permiti tu oare sa tragi asa concluzii si sa spui cat iti e de greu sa crezi ca nu poti fi implinit in romania pe plan profesional? Asta mai ales cand recunosti ca nici macar nu te-ai uitat la job-uri in tara. Hai dute draga in Romania sa vezi cum cu marea ta diploma in Austria gasesti un rahat de job la un call centre ptr ca sti niste limbi.

    Oamenii tampiti ca tine cu gura mare si cu 1 neuron chinuit in cap ne fac noua „reclama” frumoasa in strainatate… eh, macar nu ai mers la furat presupun…

    Lasa ca vezi tu odata ce ajungi pe piata locurilor de munca,… fiindca si eu aveam visuri mari si idei nu stiu de care inca la facultate in anglia… si cu toate ca am belit coatele si am terminat cu „10” (first la englezi) pot sa iti spun ca vei ajunge sa lucrezi la acelasi salar cu cineva care e baby sitter in aceeasi tara… dar lasa… ca doar mergi tu inapoi in romania si vei fi implinita pe plan profesional, nu? Ca doar asta ai spus… magarii si tampenii… stai sa vezi cand vei sta tu „Arbeitssuchend” vreo 2 ani cum ii spun noii tai concetateni cum iti va taia tie din tupeu si din elan.

    O pustoaica ce habar nu are cu ce se mananca viata, care nu a lucrat o zi de cand e… hai ma lasi?… Nu mai are presa din romania ce sa scrie si trebuie sa recurga la aberatii din astea?

    • Hei!

      De lucrat am lucrat, in Austria, in domeniul meu si platita foarte bine pentru munca depusa. Nu m-am interesat de job-uri in Bacau, pentru ca nu am vrut sa raman aici, dar in tara da.

      Nu e nevoie sa „va fac reclama buna” in strainatate. Cei pe care ii cunosc nu judeca un popor din auzite si nici un om dupa locul de unde vine. Pana acum, cel putin, nu mi-a adresat nimeni injurii cu anonim pe internet 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ