Interviu cu Andra Adam, eleva in clasa a X-a la Colegiul National de Arta „George Apostu”
Are doar 16 ani si, desi uneori e visatoare, e cu picioarele pe pamânt. Duce o viata „allegro” la propriu si la figurat. Timpul ei este impartit intre studiu si studii. Andra Adam, pe lânga canto si pian, dedica o mare parte din timpul ei unui instrument mai putin folosit de partea feminina, saxofonul.
-Cum ti-ai ales acest instrument având in vedere ca sunt putine fete care cânta la saxofon ?
-Fac, de fapt canto clasic si pian, iar de saxofon ma ocup extra, peste program. La saxofon cant de ceva mai putin timp, mai exact de asta-vara.
In primul rând, am fost indrumata si sfatuita ca ar fi frumos. O am ca model pe Delia Fartade de la formatia „Nostalgic”, si de la ea m-am inspirat. Sincera sa fiu, nu am un model de saxofonist la nivel mondial.
-Ce ti-a placut la acest instrument ?
-Faptul ca ma caracterizeaza, adica e ceva ce-mi place si felul in care se aude. Consider ca o fata care cânta la saxofon e sexy si atragatoare.
-Cât de departe vrei sa ajungi cu acest instrument?
-E drept, mai am mult de lucrat. Eu am vise mari si sper sa pot sa mi le implinesc. Mi-as dori sa merg la conservator, sa continui cu saxofonul. Nu pot spune ca sunt foarte priceputa la pian, mai bine ma descurc la canto clasic. Dar pentru toate astea, trebuie sa ajung la un anumit nivel, acum ma consider incepatoare. Lucrez la sunet, sa se auda bine. Cânt solo, iar in perioada sarbatorilor de iarna am facut un colaj cu un coleg care cânta la clarinet. Am fost si la un concurs, Festivalul Tinerelor Talente, unde am luat locul I la muzica instrumentala.
-Ce melodii ai in repertoriu?
-Acum cânt melodii care sunt un pic mai usurele, pe care mi le da domnul profesor Gabi Condrea. Cânt melodii cunoscute (Besa me mucho), nu studii, desi va trebui sa cânt studii, sa-mi dezvolt tehnica, si pentru ca o sa am nevoie la Conservator. Cânt hituri si chiar colinde. Nu am prea multe piese pentru ca ma axez mai mult pe sunete si suflatura. E destul de greu, mai ales prima data. E greu pentru ca ai o presiune pe corp, mai ales când ramâi fara aer si risti sa ametesti. Acum m-am obisnuit.
-Care a fost reactia parintilor tai când le-ai spus ca vrei sa te dedici saxofonului?
-Parintii mei sunt mândri de mine, dar tot timpul imi spun sa nu renunt la voce. Evident ca nu renunt la voce pentru ca sunt constienta ca e un plus.
Cine te sprijina din punct de vedere artistic?
Profesorul meu ma incurajeaza, tin foarte mult la el si ii multumesc ca tot timpul mi-a vrut binele. Atât mi-a spus: „tu sa studiezi si sa faci ce tine de tine si ai sa ajungi sus”.
-Unde te vezi peste 10-20 de ani?
-Imi doresc sa am o formatie, sau, sa cânt in fanfara armatei. Chiar mi-ar placea. Am auzit ca e destul de bine acolo, pentru ca e un job sigur. Deocamdata tine de mine sa studiez si pe viitor sunt sigura ca vor aparea oportunitati, vor fi persoane care sa ma caute. Am incredere in mine, chiar daca sunt visatoare si nu totdeauna e bine.
[wonderplugin_gallery id=”132″]
