Mereu în alertă

Toată viața am locuit în apropierea Aeroportului Internațional „George Enescu” și cred că acest lucru m-a ajutat să-mi dezvolt simțul auzului. Am reușit în toți acești ani să fac diferența între un motor de elicopter, de avion supersonic, de linie sau de transport.

Deunăzi, prin fereastra locuinței mele a răzbătut un zgomot diferit de aeronavă. Am sărit repede în balcon (la fel ca vecinul meu militar) și cu ochii ațintiți pe cer, așteptam amândoi să vedem elicopterul care producea un zgomot diferit față de cele de luptă.

Am zărit aproape instantaneu păsările roșii. Erau două elicoptere SMURD, iar la vederea lor, sistemul meu de alarmă a intrat în funcțiune. Era clar că ceva grav se întâmplase și măcar două persoane se aflau în pericol de moarte. Cel mai probabil, elicopterele SMURD veneau de la Iași, după direcția din care apăruseră și pesemne că au decolat apoi spre București după ce i-au preluat pe pacienți întrucât nu i-am mai auzit trecând înapoi.

Recunosc că la vederea lor m-a trecut un fior pe șira spinării. Meseria pe care am îmbrățișat-o m-a pus de multe ori față în față cu moartea. Da, am văzut cum moartea dădea ocol în multe accidente rutiere sau în saloanele pacienților. Am văzut-o chiar în spitalele pentru copii sau pe șosele, în teribilismul multor participanți la trafic. Am simțit moartea inclusiv în casa mamei, acolo unde, târziu în noapte, a venit pe furiș și mi-a smuls părintele de lângă mine.

Simțim, vedem și ajutăm dacă se mai poate! Suntem mereu în alertă! La fel fac și medicii! În păsările roșii își pun și ei viața în pericol, în fiecare zi, ca să salveze viețile altora. Datorită lor, salvarea poate veni și de pe calea aerului, deși când ridicăm privirea spre înalt ne place să credem că îl vedem doar pe EL.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"