Un subiect care este cu atenție ignorat atât de către politicieni dar și de către mass-media este cel al ceea ce unii economiști numesc “criza capitalismului”. Subiectul este tabu pentru establishmentul politic și economic deoarece contrazice dogma oficială; asta nu înseamnă că nu există o criză a Capitalismului care afectează puternic societatea.
În fapt, ni se spune că trăim într-o societate capitalistă și trebuie să respectăm legile cererii și a ofertei; în vreme ce simplii cetățeni sunt prizonierii “mâinii invizibile” care – ni se spune – reglează automat piețele, corporațiile se folosesc de principii socialiste pentru a-și asigura maximizarea profiturilor sau chiar supraviețuirea. Un exemplu în acest sens a fost cel al “bail-out”-urilor de acum câțiva ani care au salvat instituțiile financiare americane și europene prin injectarea de fonduri guvernamentale; în loc să fie lasate să falimenteze, marile bănci au fost salvate prin injectarea de bani publici; să mai amintim și ideea de a salva sistemul bancar din Cipru prin confiscarea depozitelor bancare ale deponenților.
Ideea nu a murit și este luată serios în discuție pentru viitor. Dincolo de aspectul dogmatic, problema Capitalismului consta, simplu, în faptul că progresul tehnic permite înlocuirea unor mase tot mai mari de lucrători cu roboți sau cu sisteme inteligente artificiale. Și, din acest punct de vedere, suntem obligați să-l scuturăm de praf pe Marx și să-i recitim profețiile.
Cum am mai spus, Karl Marx a prevăzut multe dintre aspectele actuale, de la globalizare, criza de supraproducție până la marketingul care ne provoacă „dependență față de dorințe inumane, nenaturale, sofisticate și imaginare”.
Dar, Karl Marx a prezis că lumea capitalistă va fi distrusă de propria lăcomie: încercând să maximizeze profitul, capitaliștii vor introduce automatizarea pe scara largă. Marx explică, prin teoria plus-valorii că industriașul nu mai obține profituri prin automatizare deoarece nu-și mai poate însuși munca lucrătorilor plătindu-i mai puțin decât merită: dacă nu ar asigura cele necesare mașinilor, acestea nu ar mai funcționa. Dar mai există o problemă: creșterea inegalităților care determină acumularea de capital.
Căci, cum spune Marx, “concurenţa capitalistă forţează mâna capitalistului. Ea îl sileşte să acumuleze capital. Făcând aşa, capitalistul lucrează împotriva intereselor sale pe termen lung (întrucât acumularea capitalului tinde să ducă la scăderea profiturilor sale)”.
Economistul Nouriel Roubini explică de ce: “Tendinţa firmelor de a cheltui e mai redusă decât cea a populaţiei, iar companiile îşi permit să economisească mai mult decât populaţia. Redistribuţia veniturilor şi averii fac problema lipsei de cerere agregată chiar şi mai rea”. O acumulare a bogăției în mâinile unei mici clase privilegiate condamnă sistemul economic deoarece restul populației nu mai are bani de cheltuit, în vreme ce clasa privilegiată, deși stă pe un munte de bani, nu poate cheltui într-atât încât să facă economia sa funcționeze.
Karl Marx spunea, acum 150 de ani, despre Capitalism că are capacitatea de a împinge societatea spre evoluție dar și de a se autodistruge și, împreună cu el, să distrugă și lumea.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
