Mai vrem pamânt?

4


In interviul realizat cu fermierul Laurentiu Baciu, presedinte al unei organizatii care are in inventarul profesional probleme ale agriculturii si agricultorilor din România, am retinut o sintagma des folosita in ultimii ani, in presa de specialitate, in dezbaterile de pe la televizor, dar si in discursurile unor oameni unsi pe functii in structurile statului: daca iti vinzi pamântul (“a-ti vinde pamântul”, spune fermierul bacauan), iti vinzi identitatea, cu trimitere la politica europeana, care recomanda totala libertate in tranzactionarea terenurilor intre cetatenii din tarile membre ale UE.

Fara sa intram in “intimitatea” conceptului de identitate si “identitate nationala”, trebuie sa spunem ca aceasta tema se discuta de peste 150 de ani, iar la noi a fost pusa mai acut pe tapet prin anii ’80, atunci când fostul regim amesteca, in interes propriu, identitatea nationala cu patriotismul, alunecând intr-un nationalism barbar. Astazi, când vorbim de identitate nationala trebuie sa contextualizam, deoarece de la revolutia franceza si pâna astazi au avut loc importante mutatii economice, sociale, culturale mai ales, dar si ideologice si filozofice. Vorbim in ultimele decenii de “Globalizare si cultura nationala”, subsumata unei alteia care domina dezbaterile, si nu numai in Europa, cum este “Globalizarea si identitatea nationala”. Si unul si altul dintre cele doua concepte au nascut si intretin focul unor acerbe confruntari, in care campioana este Franta, care nici nu vrea sa auda de globalizare.

Realitatea este ca civilizatia occidentala câstiga tot mai mult teren, pentru care nu este nimeni vinovat, pur si simplu, se intâmpla, atât la nivel cultural, economic si informational. Revenind la pamântul nostru, solutia nu este impotrivirea brutala, ci identificarea acelor actiuni, politici, de prezervare a ceea ce este posibil din cultura si identitatea nationala, in era globalizarii, cu toate elementele ei, inclusiv/sau mai ales, când este vorba de pamânt/teren care, la noi, a devenit simbol al rezistentei si fiintarii noastre: pamânt strabun, glia stramoseasca, mostenire din batrâni, mormânt, hotar, trecut – prezent si viitor.

Da, viitor, daca intelegem ca pamântul nu este doar suport, poezie, legenda, ci si un mijloc de productie. Daca vom continua sa-l lasam nelucrat sau il vom exploata nejudicios, de ce nu, poate ca altii (europenii!) vor sti mai bine ca noi cât valoreaza astazi, deoarece – stie bine domnul Baciu -, taranul român, statul, institutiile lui fundamentale s-au lepadat de el.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

4 COMENTARII

  1. Eu nu sunt atat de tare interesat de cine detine terenul, ci cu cat ramanem noi ca stat de pe urma exploatarii acestuia. Oricum, statul roman nu-ti garanteaza proprietatea: dac-o dat austriecii de petrol, tu ca proprietar poti spune ca ai dat de dracu, ăia având dreptul sa exploateze. Sa se vanda cui stie sa scoata recolta maxima si de asemenea ar trebui scos cat mai mult profit din asta de catre statul roman. Ce identitate nationala cu 5 milioane de romani (tineri in general) in toata lumea?! Asta însemnând 25% din pop.României…

  2. Strinii vor face exact ce au facut cu pamanturile lor …le vor umple de chimicale pana vor deveni sterpe .Vor avea profituri mari pe care le vor duce la ei acasa.Noi vom ramane cu pamanturile secate si cu ura si vrajba dintre noi.Ca istoria se repeta ca un blestem

    • Ce vă face să credeţi că românii(şi aici nu mă refer la cei 25 ari de lângă casă) nu folosesc la fel de multe substanţe pentru a obţine recolte cât mai profitabile? Suntem ţara europeană cu cei mai mulţi hoţi daţi la export, cu administraţia cea mai dusă la puşcărie şi eu pot paria că şi mediul de afaceri(patronii) nu sunt nişte virgini. Am mai multă încredere într-un măr din Trentino unde autoritățile de control ale alimentaţiei au salarii bune și sunt greu de corupt decât în ale noastre. Din Billa românească am făcut toxiinfecție alimentară în 2 săpt cât am stat acasä, după 15 ani de Italia nici măcar un disconfort nu am avut…şi aici tot din magazine nemţeşti mănânc; deci omul „sfințeşte” locul 🙂 ; să lăsăm tâmpeniile astea patriotarde, şi să analiză realitatea corect căci de aceea suntem ultimii în toate: pentru că ne furăm singuri căciula.

  3. D.le Baltatescu nu prea am inteles mare lucru din articolul d.voastra, care nu are nici subiect , nici predicat.Ideile d.lui Baciu le stiu , el incearca sa mai repare ce se poate repara, daca nu va fi prea tarziu, dar presa , mai ales cea din Bacau doarme si executa ordine, in loc sa faca front comun cu taranii, cu fermierii pentru a apara interesele lor.Cand presa va fi pertinenta si independenta, atunci vom aprecia contributia ei la rezolvarea problemelor sociale curente.

LĂSAȚI UN MESAJ