Nascut in România, infiat in Canada, un tânar a parcurs 7500 km ca sa-si cunoasca familia biologica
A coborât din masina vesel si a pasit, usor nerabdator, spre intrarea principala a cladirii. Un flacau frumos, cum se spune la noi, in Moldova, frumos si inalt, care venea din Canada ca sa-si vada mama naturala.
Nu avea cum sa si-o aminteasca deoarece fusese despartit de ea când avea doar sapte zile. Cristi, devenit Anthony, a pasit in holul institutiei in care ea ajusese deja si il astepta. Fiul era insotit de fratele sau canadian si de un unchi, iar Larisa, mama sa, de Mariana, sora mai mica a lui Anthony, si de o ruda.
S-au intâlnit intr-un birou de consiliere al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, o zona neutra, in prezenta unui psiholog, a sefului serviciului “Adoptii” si a unui translator. Au urmat clipe incordate, in care tacerea devenea, treptat, de nesuportat. Se priveau si nu stiau ce sa-si spuna.
“Daca mama doreste sa ma intrebe ceva, orice, poate sa o faca, eu sunt deschis”, a spus Anthony, inrosindu-se. Femeia nu l-a intrebat nimic, dar a marturisit, cu o voce scazuta, ca i-ar placea ca Anthony sa vina la tara, pentru ca si celelalte doua surori doresc sa-l cunoasca. ”Acum au ore, sunt la scoala, dar dupa-amiaza vor fi acasa”, a adaugat tânara femeie, timid. “Sigur, vreau sa vin”, a asigurat-o Anthony.
“Aveam doar 15 ani când l-am nascut”
Anthony Laberge sau Anthony Cristi Laberge, caci ii place sa foloseasca si numele românesc, are 19 ani si traieste in Quebec, Canada. S-a nascut in decembrie 1995 in Bacau, a ajuns in Leaganul nr. 1, iar in ianuarie 1998, la Pro Familia, unul dintre cele mai moderne centre de plasament, la ora aceea. Larisa, mama sa biologica, era din estul judetului, o zona destul de saraca, dar nu acesta a fost motivul despartirii.
“Aveam doar 15 ani când l-am nascut, iar tatal lui nu a mai vrut sa auda de mine când a aflat ca voi avea un copil. Nici parintii lui, care erau bogati, nu ne-au acceptat”, explica Larisa. Si propria familie a abandonat-o, refuzând sa o primeasca acasa cu un copil din flori. “Fratele meu, care are acum 54 de ani, s-a ocupat de toate formalitatile.” Cristi a fost institutionalizat, iar in februarie 1999, la trei ani, a fost adoptat de o familie din Canada.
“Dupa 12 ani am facut greseala sa ma impac cu tatal lui Cristi. Au urmat sase ani de certuri si batai. Era de nesuportat si am plecat. Cu ajutorul fratelui meu mai mare, mi-am construit o casa a mea, in care locuiesc acum cu cele trei fete.” (Larisa D., mama lui Anthony-Cristi)
“Povestea vietii mele”
Anul trecut, adolescentul a rasfoit caietul pe care toti copiii din centrele de plasament il au si il poarta cu ei, “Povestea vietii mele”, si a simtit dintr-odata nevoia de a-si vedea mama si de a-si cunoaste tara. In iulie 2014 a venit in România insotit de cele doua femei care l-au crescut: mama si bunica din Canada. Impreuna au cautat complexul “Pro-familia”, despre care Anthony-Cristi citise in caiet ca fusese caminul sau pâna la trei ani.
“Esti chiar in fata portii lui. Eu sunt student si am crescut aici, pot sa te conduc”, i-a raspuns un tânar. Anthony a vizitat centrul, le-a dus dulciuri copiilor si, cu toate ca nu-si amintea mare lucru, a lacrimat, tulburat de o nelamurita emotie. “A scos caietul «Povestea vietii mele» si mi l-a aratat. Era surprinzator de bine pastrat”, marturiseste Flori Prichici, directorul complexului. In vara, Anthony Cristi Laberge nu a reusit sa-si intâlneasca familia naturala. Era nevoie de aprobarea Oficiului Român pentru Adoptii (ORA), care a raspuns ca mama biologica trebuie intrebata, pregatita, caci e posibil ca sotul si copiii sa nu stie despre existenta lui Cristi sau pur si simplu sa nu doreasca sa-l revada. A trebuit sa renunte la visul sau, dar a promis ca va reveni. Si-a reinnoit cererea catre ORA, iar la sfârsitul anului, când totul era aranjat, Anthony a strabatut iarasi 7.500 de kilometri pentru a ajunge in Bacau.
O caseta cu bucuriile lipsa, pentru mama!
Anthony Laberge, care acum se recomanda Anthony Cristi Laberge, i-a adus mamei sale din Bacau-România o caseta cu diplome si fotografii, care sa o ajute pe Larisa sa reconstruiasca toti anii copilariei, pasii pe care Anthony i-a facut in absenta ei, departe de ea. Sa o ajute sa-l cunoasca si sa se gândeasca la el. Dupa ce i-a inmânat darul, Anthony i-a facut inca o surpriza. Acolo, in sala de consiliere a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, el s-a conectat pe skype cu mama din Canada, pentru ca a vrut ca cele doua femei sa se vada si sa se imprieteneasca. A fost un moment de mare emotie pentru acest tânar vesnic surâzator. I-am vazut mâinile frematând, nerabdarea, ardoarea cu care voia sa arunce o punte intre trecut si prezent, intre cele doua tari, intre cele doua mame. Sa nu fie umbre, sa nu fie regrete, ruptura, durere.
“Este un moment foarte special, o intâlnire foarte speciala pentru ca in decembrie este ziua mea si sa-mi cunosc mama este ca un dar pentru mine.” (Anthony Cristi Laberge)
In Canada, Anthony Cristi a avut o copilarie fericita: mama e profesor si director de scoala, iar bunica, profesor pensionar, prin urmare amândoua stiu sa lucreze cu copiii, sa se apropie de copii cu bucurie, cu intelegere. A invatat bine, a terminat colegiul, iar acum e consultant de vânzari. Ii place ceea ce face si stie totul despre produsele pe care le promoveaza: elemente din fibra de sticla care se folosesc in domeniul decoratiunilor exterioare si interioare.
Dupa ce imi explica cum si ce face acolo, iar eu inteleg aproximativ, spune brusc, ca si cum se teme ca nu cumva sa uite: “Am o scrisoare de la mama mea din Canada pentru mama mea naturala.” Inca o data, Anthony vrea sa lege cele doua tarmuri ale vietii lui. E atras inexplicabil si definitiv de România, iar asta se vede si din fotografiile postate pe facebook, dar si din mesajul scris in “Cartea de Onoare” a centrului Pro-Familia.
“Suntem frati de natiune pentru ca suntem toti români. Va iubesc si vreau sa stau aici, dar locul meu este in Canada, acum. Je vous aime et merci pour tout que vous avez fait pour moi.” Acum, Anthony Laberge e fericit: stie ca cele doua mame se vor gândi una la alta cu incredere, iar amândoua la el, cu iubire. “Voi reveni, a promis Anthony, dar pâna atunci vreau sa invat sa vorbesc româneste.”
